Cum să petreci cât mai mult timp cu copilul

27.12.2011, 18:20.

Nimeni nu mai are timp în ziua de azi. Şi totuşi copilul tău are nevoie de tine. Între jobul plin de responsabilităţi şi dorinţa de a sta cu copilul se interpune nemilosul timp.

A fi părinte e lucru greu. Una dintre cele mai mari dileme este tocmai aceea legată de timpul petrecut cu copilul: pe de-o parte, ai vrea să îi oferi tot ce e mai bun, tot ce nu ai avut tu în copilărie etc., pe de alta, nu ai vrea să-l privezi de prezenţa ta iubitoare. Ce-i de făcut? Poate câteva lucruri obiective, de la specialişti citire, te vor mai orienta în negocierea ta cu timpul.

Greşeli frecvente

Dacă eşti părinte, cel mai probabil ţi-a trecut prin minte sau poate chiar ai făcut măcar una din greşe-lile următoare. Important e să le recunoşti şi să nu mai „cazi“ în ele. Copiii ţin minte tot şi te „taxează“ mai târziu nu e nici pe departe adevărat. Micuţii sunt într-adevăr foarte receptivi şi simt mai mult decât înţeleg, însă faptul că reţin tot nu e nici pe departe adevărat – memoria lor este la fel de selectivă cum e şi cea adultă, atâta doar că e mai propice învăţării şi înmagazinării la vârstele mici. E important să fii acolo la fiecare pas. În afară de situaţia în care ai renunţat definitiv la job, nu prea ai (omeneşte) cum să faci asta. Plus că, ghici ce? Nici nu trebuie! Sigur că primii paşi, primele cuvinte sunt momente pe care niciun părinte nu ar vrea să le piardă. Dar nu vei fi mai puţin părinte dacă nu eşti acasă non-stop. Important e să „fii“ acolo ca prezenţă în rest. Amintirile copiilor până la 2-3 ani nu există sau nu contează. Lucrurile nu stau chiar aşa. Copilul „ţine minte“ în sensul în care e marcat de un anumit ecou emoţional din perioada 0-3 ani. Chiar dacă nu ştie cine a avut grijă de el până la 3 ani, va resimţi că a fost tratat „ca şi cum nu înţelege nimic“ versus „ca şi cum simte şi ştie“.

Surse de vinovăţie

Nu sunt un părinte bun. Face parte din discursul „vreau să îi dau copilului tot ce-i mai bun“. Ajungem din nou la dilema bani versus timp. Ca şi cum, dacă munceşti mai mult, nu mai poţi oferi şi timp. De fapt, e vorba de două „containere“ diferite. Vreau să îi ofer copilului meu tot ce nu am avut eu. Dacă asta e ce îţi trece prin minte, cel mai probabil e că ai lucruri de reproşat părinţilor. Încearcă să îţi dai seama cât din ce faci e cu adevărat pentru copilul tău şi cât e pentru copilul din tine. Chiar îmi place jobul meu. E posibil să fii foarte implicată şi atrasă de jobul tău şi, pur şi simplu, te simţi prost că îţi place la serviciu. Nu eşti singura, nu e nimic anormal şi nu te face să fii un părinte mai puţin bun. Te face doar om înainte de mamă. Gândeşte-te că, după ce copilul tău va mai creşte şi va avea din ce în ce mai puţin nevoie de tine, tu tot vei avea nevoie de un scop. Nu rezist atâta timp în lumea copiilor. E normal să ai nevoie de dialoguri adulte din când în când. Nu poţi să trăieşti doar în lumea copilului tău. Eşti mamă, dar eşti şi femeie şi ai nevoie de grupul tău de apartenenţă. Nimic greşit în asta.

Quality time

Iată un concept salvator şi atât de menţionat, că pare panaceu. De fapt, timpul de bună calitate preamărit de americani are la bază câteva concepte simple şi mai uşor de urmat decât îţi imaginezi. E vorba de a petrece timp, şi nu tot timpul împreună cu copilul tău. Dar timpul pe care îl petreceţi împreună trebuie să conteze. Dacă ai doar două ore de stat cu copilul tău, măcar fă-le să conteze: nu cu TV-ul sau revista în faţă. Jucaţi-vă, vorbeşte-i, interacţionaţi. Se măsoară nu cantitatea, ci calitatea. Quality time-ul asta asigură pe termen lung: prezenţa şi implicarea ta ca părinte, chiar dacă nu eşti fizic acolo mereu.
Activităţile în aer liber precum sportul şi mesele sunt printre cele mai bune ocazii de comunicare părinte-copil.

Monica Doroftei a strălucit la nunta fiului ei cu o rochie spectaculoasă cu spatele gol. Dar stai să vezi cum s-a îmbrăcat Vanessa, fiica sa. Detaliul care a atras atenția tuturor

Recomandarea zilei

Să-ţi doreşti să fii mare este bine

Adolescenţilor le place să se poarte precum adulţii, dar trebuie să li se explice şi responsabilităţile
Chiar dacă asta presupune şi efecte secundare (fumatul, începerea vieţii sexuale, îmbrăcămintea şi tunsorile nonconformiste), adolescenţii trebuie ajutaţi să înţeleagă treptat cât de multă responsabilitate incumbă traiul în societatea de azi. Iar părinţii ar trebui să nu uite că e responsabilitatea lor să le ofere un model de adult împăcat cu propria viaţă Altfel, copiii nu-i vor respecta, pentru că vor sesiza falsul din spatele lor. Adolescenţii se orientează instinctiv spre adulţii care se simt bine în pielea lor. Aceştia vor deveni modelele lor de viaţă.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro