Atunci când nu te poți ocupa tu de copil, primul gând este că te pot ajuta bunicii. Mereu dornici să petreacă timp cu nepoții, cei mai mulți vor fi încântați de așa o sarcină. Totuși, dacă părintele nu este implicat deloc în creșterea celui mic, acesta s-ar putea simți abandonat.
Uneori, nu poți găsi nicio altă soluție decât să îl lași să stea cu bunicii. Fie că lucrezi foarte mult și nu îți permiți o bonă, iar părinții tăi locuiesc într-un alt oraș, fie că pleci la muncă în străinătate, ai putea să te gândești că ar fi cel mai bine să lași copilul la ei. Chiar dacă va fi îngrijit cum nu se poate mai bine, ar putea apărea diverse probleme.
Sentiment de abandon
În primul rând, oricât de mult și-ar iubi bunicii, copilul tot se va simți abandonat, dacă va fi lăsat mai multe zile sau chiar luni la aceștia. Chiar dacă este mai măricel și pare să înțeleagă situația, faptul că nu are părinții cu el îl poate face să se considere părăsit. Este nevoie de multă atenție ca să reduci la minimum acest risc. În plus, bunicii nu mai au energia tinerilor. Mulți dintre ei nu au cunoștință de lucrurile care îl pot interesa pe nepot. Nu îl pot stimula foarte bine să învețe și nici nu realizează potențialele noi pericole pentru copil, cum ar fi pedofilii care îi pot pândi pe internet sau site-urile la care n-ar trebui să aibă acces.
Sfaturi pentru părinți
Oricum, chiar dacă nu ai altă soluție decât să lași copilul la bunici, nu ieși din viața lui de tot și nu îi lăsa pe aceștia să fie principalii lui educatori. Tu trebuie să ai cel mai important rol, ca părinte. Psihologul Cristina Ion-Rădulescu te sfătuiește: „Nu te certa cu bunicii în fața copilului, dar explică-le (separat) că persoana cu cea mai mare autoritate în viața micuțului rămâi tu. Astfel, impune-ți punctul de vedere în ceea ce privește educația lui și nu face delegări de autoritate de care copilul se va folosi mai târziu ca să facă ceea ce tu i-ai interzice”.
RĂSFĂȚ ÎN EXCES
De obicei, bunicii sunt mult mai îngăduitori decât părinții, iar copiii pot ajunge foarte răsfățați. La adolescență, va fi mai greu să înțeleagă schimbările prin care trec sau să aibă dialoguri despre sex (nici părinții nu prea fac asta, din păcate, dar oricum le este mai ușor să atingă astfel de subiecte și să își disciplineze copiii, astfel încât să nu facă gesturi care să îi pună în pericol).
FII PREZENTĂ ÎN VIAŢA LUI
Încearcă, pe cât posibil, să lași bunicii să aibă grijă de copil la tine acasă, nu la ei. În felul acesta, cel mic nu se mai simte abandonat. Dacă acest lucru nu se poate, măcar discută cu el și află care sunt preferințele lui, dacă vrea să meargă la ei sau nu. Vorbiți și negociați perioade scurte de timp pe care să le petreacă acolo. Ai grijă să te ții de cuvânt și să îl vizitezi sau să te duci să îl iei atunci când i-ai promis. În perioada în care ești departe, țineți legătura prin telefon sau, mai bine, prin internet cu cameră video, ca să vă și vedeți. Trimite-i scrisori, ilustrate sau mici pachete cu jucării, semn că te gândești la el.