Le citeşti şi simţi cum îţi alină sufletul. Le "dăruieşti" şi oferi emoţie şi dragoste celor dragi. Sunt poezii frumoase de dragoste ale căror autori au iubit şi ei româneşte.Te invit în cele ce urmează să descoperi cele mai frumoase 10 poezii de dragoste româneşti.Iată 10 poezii de dragoste care vor merge la sufletul iubitului tău!"În fericire"- George BacoviaSunt clipe când toate le am...Tăcute, duioase psihoze-Frumoase poveşti ca visuri de roze...Momente când toate le am.Iată, sunt clipe când toate le am...Viaţa se duce-n şir de cuvinte-Un cântec de mult... înainte...Momente când toate le am...Află cine a fost George Bacovia"Romanţă fără ecou"- Ion MinulescuIubire, bibelou de porţelan,Obiect cu existenţa efemeră,Te regăsesc pe-aceeaşi etajerăPe care te-am lăsat acum un an...Îţi mulţumesc!...Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...Ce suflet caritabil te-a păstratÎn lipsa mea,În lipsa ei,În lipsa noastră?...Ce demon alb,Ce pasăre albastrăŢi-a stat de veghe-atâta timpŞi te-a-ngrijitDe nu te-ai spartŞi nu te-ai prăfuit?...Iubire, bibelou de porţelan,Obiect de preţ cu smalţul nepătat,Rămâi pe loc acolo unde eşti...Să nu te mişti...Şi dacă ne iubeşti -O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -Aşteaptă-ne la fel încă un an...Un an măcar...Atât...Un singur an...Iubire, bibelou de porţelan!... "Rondelul meu"- Alexandru MacedonskiCând am fost ura, am fost mareDar astăzi, cu desăvârşireSunt mare, căci mă simt iubire,Sunt mare, căci mă simt iertare.Eşti mare când n-ai îndurareDar te ridici mai sus de fireCând ţi-este inima iubire,Când ţi-este sufletul iertare.Ştiu: toate sunt o-ndurerare,Prin viaţă trecem în neştire,Dar mângâierea e-n iubire,De-ar fi restriştea cât de mare,Şi înălţarea e-n iertare."Ce bine că eşti"- Nichita StănescuE o întâmplare a fiinţei meleşi atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrîşneşti într-o îmbrăţişaremereu dureroasă, minunată mereu.Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartfluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevamult mai înalt şi mult mai curând.Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,două culori ce nu s-au văzut niciodată,una foarte de jos, întoarsă spre pământ,una foarte de sus, aproape ruptăîn înfrigurata, neasemuita luptăa minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt. "Cântec în doi"- Lucian BlagaŞi vine toamna iar'ca dup-un psalm aminul.Doi suntem gata să gustămcu miere-amestecat veninul.Doi suntem gata s-ajutămbrânduşile ardoriisă înflorească iar' în noişi-n toamna-aceasta de apoi.Doi suntem, când cu umbra lorne împresoară-n lume norii.Ce gânduri are soarele cu noi-nu ştim, dar suntem doi.Cine a fost Lucian Blaga"Tăcerea ta"- Octavian GogaMai ţii tu minte noaptea-ntâie,O noapte umedă, albastră...În pacea ei înfioratăVorbea numai tăcerea noastră...De-atunci atâtea nopţi trecură,Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte...Din câte-alături povestirămNimic nu-mi mai aduc aminte...Dar până-n clipa de pe urmăFermecătoare-o să-mi rămâieŞi-o să-mi vorbească totdeunaTăcerea ta din noaptea-ntâie..."Definiţia liniilor paralele"- Octavian PalerTu mergi lângă întrebările mele,eu merg lângă liniştea ta.Tu mergi lângă zorii dragostei mele,eu merg lângă amurgul părului tău.Rasfoieste si invata si cele mai frumoase poezii de iarna! "Fuga în doi"- Mircea DinescuEste-n noi o spaimă care ne doboarăBate vânt din lucruri, poate dinadins,Sufletu-i o luntre spre odinioară.Carnea dulce vâslă. Ochiul necuprinsRupţi din soare-s mânjii,îi asteaptă hătul,Gloria căruţii - glorie pe roţi.Ochelari de piele mărginind ospăţulFără ca privirea să-nflorească-n părţi.Noi vom umple caii gata de plecareAdunaţi în plasa ierburilor vechi,Steaua cea aleasă poate fi oricare-În singurătate alergăm perechi.Daca ți-au plăcut versurile, poți încerca și niște poezii de toamnă."Toamna cu luna anii '60"- Mircea CărtărescuToamna cu lunacând porţi peste pulover o niciodata căptuşită cu totdeaunacând ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeştiprintre taxiuri nefireşti.Toamna cu lunacând cabinele de telefon scânteiazăcând ştii că nimic nu dureazăcând până şi vitrinele graseiazăşi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.Toamna de sticlăcând magnetofoanele se fac zobcând mixerele de plastic pălesccând aspiratorul asudă rececând trusa de şurubelniţe hohoteştecând maşina de spălat cu ochiul rotundşi coniacul cu patru stelese-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii meleşi toamna de vermut se crede tânără uneori...Noi n-o să mai ţinem unul la altul.N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.Noi n-o să ne căsătorim,n-o să avem copiişi n-o să îmbătrânim împreună.Mi-e aşa de clar lucrul ăsta acum.Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungateci scurte, haotice.Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapteaugust, decembrie, aprilie...Toamna cu lunaaş vrea atât de tare să fim acum împreunăsă privim vitrinele împreunăsă numărăm taxiurile împreunăşi să ne ningă frunzele-ngălbenite.Citeste si aceasta colectie de poezii pentru copii! "Cuplu"- Ana BlandianaUnii te văd numai pe tine,Alţii mă văd numai pe mine,Ne suprapunem atât de perfectÎncât nimeni nu ne poate zări deodatăŞi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchiaDe unde putem fi văzuţi amândoi.Tu vezi numai luna,Eu văd numai soarele,Tu duci dorul soarelui,Eu duc dorul lunii,Stăm spate în spate,Oasele noastre s-au unit de mult,Sângele duce zvonuriDe la o inimă la alta.Cum eşti?Dacă ridic braţulŞi-l întind mult înapoi,Îţi descopăr clavicula dulceŞi, urcând, degetele îţi atingSfintele buze,Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivescPână la sânge gura.Cum suntem?Avem patru braţe să ne apărăm,Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa meaŞi tu numai duşmanul din faţa ta,Avem patru picioare să alergăm,Dar tu poţi fugi numai în partea taŞi eu numai în cealaltă parte.Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.Suntem egali?Vom muri deodată sau unul va purta,Încă o vreme,Cadavrul celuilalt lipit de elŞi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?Sau poate nici nu va muri întregŞi va purta-n eternitatePovara dulce-a celuilalt,Atrofiată de vecie,Cât o cocoaşă,Cât un neg...Oh, numai noi cunoaştem dorulDe-a ne putea privi în ochiŞi-a înţelege astfel totul,Dar stăm spate în spate,Crescuţi ca două crengiŞi dacă unul dintre noi s-ar smulge,Jertfindu-se pentru o singură privire,Ar vedea numai spatele din care s-a smulsÎnsângerat, înfrigurat,Al celuilalt.Foto: ShutterstockCitește și: Cele mai frumoase poezii de primavara