Ce se ascunde în spatele „superstarului” sau a personalităţii care vrea să ştie tot? Cum te descurci cu persoanele dificile din jurul tău?
Nu există copil cuminte şi babă frumoasă – zice o vorbă din bătrâni. Nici persoană care să nu aibă o „hachiţă” cât de mică. Face parte din farmecul ei, nu-i aşa? Dar unele personalităţi sunt mai dificile decât marea majoritate. Oricât de calmă şi echilibrată ai fi, nu se poate să le intri cu totul în voie. Te-ai întâlnit până acum cu cineva care vorbeşte prea mult? Dar cu cineva care te sună doar când are nevoie de tine? Cum te descurci cu ei?
Toată ziua taca-taca
Persoana care vorbeşte prea mult are nevoie de confirmări, nu tolerează singurătatea, dacă are un secret trebuie să-l spună cât mai repede cuiva. Vorbeşte mult, din dorinţa de a se simţiapropiată de ceilalţi, din dorinţa de se simţi în siguranţă. Nu cere, de regulă, să i se soarbă cuvintele sau să fii atent la fiecare detaliu. Reacţionează în schimb destul de puternic la critici. Dacă deveniţi prieteni, o să înceapă să-ţi povestească, pe zi ce trece, mai mult. Îţi va împărtăşi toată experienta sa, toate gândurile, tot ce ceea ce crede şi simte. Pe de o parte, aceasta este o expresie a încrederii depline în tine. Pe de altă parte, este o expresie a dependenţei. Ori de câte ori are o problemă, îţi cere sprijinul. Vrea s-o asculţi, ca o dovadă de prietenie. Dacă îi vei spune că nu ai timp, se va simţi trădată, părăsită şi îţi va reproşa acest lucru. Va reacţiona exagerat şi nu va înţelege şi nevoile tale. Această persoană, în relaţiile cu ceilalţi, intră într-un rol de copil cuminte şi bun, atâta timp cât i se poartă de grijă.
Intervenţie paradoxală: Într-o zi, când ai chef de vorbă, începe şi povesteşte-i tot ce ţi s-a întâmplat, în detaliu; povesteste-i aceeaşi situaţie de mai multe ori, cere-i părerea, cere-i sprijinul. Fă acest lucru de mai multe ori. S-ar putea să ţi se pară nepoliticos, însă vei descoperi că în acest fel vei salva o relaţie de prietenie. Celălalt va învăţa să te asculte, la rândul său.
Întâlnire cu «Ştie-tot»
Această persoană are aerul că ştie dinainte răspunsul la întrebările pe care ţi le pune şi în general simte nevoia să demonstreze că ştie tot. De multe ori, pune o întrebare doar ca să-şi ofere ocazia să accentueze cât de multă dreptate are. Tonul vocii e pe alocuri tăios sau autoritar. Are aerul că le ştie pe toate, că se pricepe la toate, de la gătit la filme şi de la cărţi la maşini. Nu există subiect pe marginea căruia să nu fie avizată. Se simte jignită dacă o contrazici, dacă nu-i ceri părerea şi dacă nu-i recunoşti priceperea şi autoritatea. Se va simţi foarte rău, fără măcar să-şi dea seama că şi tu s-ar putea să te simţi jignită. La urma urmei, nici ea nu-ţi respectă ţie părerea. Această atitudine ascunde o nesiguranţă neasumată. Persoana care are nevoie să aibă mereu dreptate are o stimă de sine foarte fragilă, a cărei suprafaţă e scrijelită de orice remarcă neatentă şi orice critică nevinovată. Vocea autoritară adăposteşte o voce mai profundă, autocritică, a cuiva care nu suportă să se simtă slab, neştiutor, confuz.
Exprimă-ţi părerea după ce o asculţi şi o apreciezi. Expune-ţi propriile argumente, pe un ton calm şi echilibrat. Evită cu orice preţsă foloseşti acelaşi ton autoritar. Nu intra într-o competiţie de genul „cine ştie mai multe”. Va fi simplu, dacă reuşeşti să tolerezi tonul uşor superior al acestei persone şi să înţelegi nesiguranţa emoţională din fundal.
Ba te vrea, ba nu te vrea!
Mai întâi, pare foarte disponibilă, ca apoi să te evite complet şi fără remuşcări. Relaţia cu această persoană seamănă cu joaca a doi copii pe balansoar. Totdeauna există desincronizări. Când vine spre tine foarte entuziastă şi doritoare să-ţi facă o mie de servicii, ai tendinţa naturală de a te retrage. Te întrebi ce ai făcut să meriţi atâta atenţie şi apreciere. Când reuşeşti să te convingi că poate este ceva natural, că poate chiar ai făcut ceva bun ca să meriţi această grijă, şi începi să ai o atitudine mai deschisă, să accepţi serviciile făcute, să-ţi faci timp pentru discuţii, ca prin minune cealaltă persoană se evaporă. Nu-ţi răspunde la telefon, pare rece şi distantă. Din nou te întrebi ce ai făcut, de data aceasta ce ai făcut atât de rău ca să justifici o asemenea schimbare bruscă. Adevărul e că nu ai făcut mare lucru nici ca să justifici admiraţia, nici îndepărtarea. Persoana respectivă are obiceiul de a încerca să se apropie de cei indisponibili. Cu cât cineva e mai greu de găsit, cu atât insistenţa ei este mai mare.
Evită să te entuziasmezi prea mult la începutul relaţiei. Temperează-ţi elanul, stabileşte întâlniri cât mai rare, testează răbdarea persoanei respective. Dacă e interesată cu adevărat de tine, va accepta ca o întâlnire să fie peste câteva zile sau câteva săptămâni. Dacă va da bir cu fugiţii, dacă nu poţi să te vezi cu ea chiar în acel moment, vei şti că e o relaţie sortită eşecului.
Te-ai lipit de-un superstar?
Această persoană vrea să fie mereu în centrul atenţiei. Problemele ei sunt cele mai dramatice. O supărare este sfârşitul lumii şi are nevoie de un umăr puternic pe care să se sprijine. Pe de altă parte, când este în culmea fericirii, nu mai auzi de ea. Pentru această persoană, se verifică zicala: „no news is good news”. Îşi alege doar prieteni pe care poate să-i eclipseze, aşa că dacă ai norocul să te numeri printre apropiaţii acestor oameni, fii sigură că nu te consideră o ameninţare. În plus, ştie că nu te vei supăra prea tare la următoarea petrecere când nu va avea nici măcar un minuţel pentru o conversaţie cu tine. De altfel, acesta este chiar unul din criteriile după care te-a ales.Petrecerile sunt pentru a străluci şi a câştiga admiratori, şi nu pentru prieteni. Prietenii sunt pentru momentele grele. Desigur, în sinea ei, această personă poate avea un suflet bun. La suprafaţă însă, crede ca tot universul gravitează în jurul ei.
Ai de ales: o tolerezi aşa cum este şi te mulţu-meşti cu ce poate să ofere sau păstrezi distanţa
şi îţi cauţi prieteni mai disponibili. Nu are rost să o acuzi sau să aştepţi să se schimbe. Nu se va schimba de dragul tău. Mai degrabă se va simţi neînţeleasă, chiar jgnită, şi te va evita pe viitor.
Accept-o aşa cum este, las-o să-şi manifeste personalitatea şi, dacă vrei să vorbeşti cu ea, caută un loc unde să nu o privească nimeni.
Dacă vrei ca lumea din jur să fie mai bună, transformă-te tu!
Ai vreo şansă să schimbi pe cineva care toată viaţa lui a fost dificil? Poţi să-i oferi cadrul în care să fie normal.
Sunt simpatice până la un anumit punct, când ne scot din minţi.Ne întrebăm unde a dispărut persoana plăcută cu care vorbeam până în urmă cu câteva momente. Uneori, ne pregătim sufleteşte spunându-ne în gând: „iar începe…”, oftăm discret şi suportăm cu stoicism şi toleranţă. Putem face mai mult. Chiar dacă aceste persoane „dificile” sunt aşa de când le ştim, putem să le ajutăm să se schimbe. Dacă înţelegem mecanismele psihologice din spatele obiceiurilor lor insuportabile, vom putea nu numai să ne păstrăm calmul, ci şi să creăm o interacţiune mai plăcută. Nu criticându-le sau spunându-le verde în faţă ce nu ne place, ci făcând o schimbare în propriul nostru comportament.