Dacă despre mame se spune că sunt protectoare, chiar sufocante, taţii şi-au rezervat locul părintelui care veghează de la distanţă. Uneori, reuşind să treacă aproape nevăzut.
Nu ai reuşit să îţi înţelegi părintele până acum pentru că, deşi ştii că te iubeşte, nu ţi-a vorbit niciodată despre asta. Mai mult, actele lui trădează nepăsare faţă de tine. Sau cel puţin aşa crezi tu. Încearcă să te apropii de el… în cinci paşi:
1 Aşteaptă momentul potrivit
Niciodată nu ai găsit mometul potrivit ca să îi vorbeşti tatălui tău despre această problemă. Poate că nici acum nu este timpul. Însă, dacă te-ai decis, fii precaută, ca să „nu dai cu băţu-n baltă”. Nu îi vorbi într-un moment în care schimbă uleiul la maşină. Aşteaptă timpul potrivit, când e singur şi liniştit.
2 Spune-i ce te doare!
Faptul că ai aşteptat până la vârsta aceasta ca să porţi o discuţie cu tatăl tău, înseamnă că nici el nu are un caracter simplu. Vorbeşte sincer de la început, pentru că ceea ce urmează are să fie este o discuţie de la matur la matur. Întreabă-l de ce este tot timpul atât de rezervat cu tine şi aşteaptă răspunsul lui. Apoi poţi interveni, mărturisindu-i dorinţele tale: că ai vrea să te sfătuieşti cu el, că experienţa lui de viaţă ţi-ar putea fi şi ţie de ajutor.
3 Ascultă!
Fiecare dintre voi o să încerce să vină cu argumente pentru ca, la sfârşitul dialogului, să se simtă învingător. Aşa că dă-i şi tatălui tău dreptul la replică şi ascultă-l. Nu îl întrerupe, pentru că asta ar însemna că relaţia dintre voi este cauzată, în parte, şi de tine.
Dacă discuţia voastră s-a încheiat cu bine, aşteaptă câteva zile şi vino cu o problemă nouă! Cere-i
ajutorul într-o chestiune de şcoală, de prieteni etc.. O să se simtă onorat, iar acesta poate fi primul pas în descoperirea relaţiei voastre.
5 O relaţie se păstrează
Telefonează-i sistematic, dacă nu locuiţi împreună, spune-i ce te preocupă şi cere-i sfatul. Nu va fi uşor, dar măcar vei spune că ai încercat.