Dacă Alfred Kinsey i-a găsit o definiţie amuzantă: „Nimfomanul este o persoană care face mai mult sex decât tine”, specialiştii nu au reuşit să găsească o definiţie medicală…
… concretă a nimfomaniei, aşa că au scos-o din Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale.
Supremaţia nimfomaniei în trecut
În trecut comportamentului sexual feminin era conturat de limite drastice. Sănătatea mentală se confunda cu înfrânarea pornirilor sexuale. Femeile stabile din punct de vedere psihic şi emoţional nu simţeau nevoia să facă sex. Flirtul, de exemplu, era considerat o dovadă de instabilitate.
Lecturarea romanelor, consumul de ciocolată sau gândurile cu tentă sexuală erau văzute drept lucruri care supra stimulează psihicul unei femei, făcând-o să îşi piardă minţile şi să devină nimfomană. Nimfomania era văzută precum este schizofrenia astăzi, o tulburare psihică care se declanşează în urma unui stimul puternic din exterior.
Tot la acea vreme exista teoria conform căreia apetitul sexual este direct proporţional cu mărimea creierului mic. Frenologii erau de părere că atracţia şi apetitul sexual sunt coordonate de partea inferioară a creierului situată în spatele urechilor. Aşa că femeile cu un cerebel prea mare erau considerate nimfomane, deşi în prezent se ştie că mărimea craniului nu este reprezentativă pentru cea a creierului.
Bineînţeles că nimfomania secolelor XVII şi XIX este văzută acum precum un comportament sexual normal, vezi glumele cu tentă sexuală sau complimentele fără perdea.
Detronarea nimfomanie în prezent
Totuşi, până în prezent am atribuit nimfomania în mod eronat cu o disfuncţie sexuală. Motivul pentru care medicii au scos termenul din uz este faptul că el era lipsit de sens ştiinţific. Nu au existat criterii specifice care să definească nimfomania, cu alte cuvinte, să determine când dorinţa de a face sex sau activitatea în sine întrec o limită.
Încercările de până acum de a trasa acea limită s-au dovedit a fi subiective. Ceea ce reprezintă un comportament sexual exacerbat pentru cineva, poate fi o expresie a sănătăţii sexuale pentru altcineva. Tocmai din această cauză nimfomania era până în prezent singura tulburare psihică a cărei diagnosticare depindea exclusiv de judecata psihologului, nu de standarde bine determinate.
Aşadar, atât nimfomania, cât şi satiriazis (echivalentul bolii la bărbaţi) au fost scoase din Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale şi au fost înlocuite cu termenul „hipersexualitate” care nu este sinonim cu ideea de „libido foarte mare”, ci mai degrabă cu cea de „dependenţă sexuală” sau „comportamentul sexual compulsiv”.
Diagnosticul hipersexualităţii se face cu mai multă acurateţe, pentru că ţine seama de consecinţele medicale ale tuburării, nu de cele culturale şi sociale. Cu alte cuvinte vei fi diagnosticată cu hipersexualitate nu din cauza comportamentului sexual în sine (văzut în mod subiectiv ca fiind exacerbat), ci din cauza consecinţelor negative pe care comportamentul le poate aduce în viaţa ta. Printre ele se numără: deteriorarea relaţiilor cu cei din jurul tău, indiferenţa privind contactarea bolilor sexuale, scăderea performanţei profesionale sau problemele de ordin legal.
Încă se studiază corelarea sau delimitarea dintre hipersexualitate şi dependenţa de sex, dar s-a renunţat la folosirea termenului nimfomanie.
Eşti curioasă cum de s-a făcut atâta vâlvă în jurul nimfomaniei, în timp ce satiriazis abia ţi-a ajuns la urechi?
Parte din subiectivismul care a alungat nimfomania din cercul termenilor medicali este de vină şi aici. La nivel socio-cultural este considerat normal faptul că un bărbat are o poftă mare de sex. De aceea satiriazis s-a golit de sens. Nimfomania şi-a păstrat sensul de „boală” pentru că aceeaşi poftă de sex exprimată de o femeie nu este văzută ca fiind normală. Tocmai de aceea nimfomania s-a golit, însă de sens medical!
Află de ce nimfomania şi libidoul mare nu sunt sinonime!
Foto: Shutterstock