Idealul perfecțiunii îți poate da multe batai de cap. Te poți întrista la gândul ca alții reușesc sa-l îndeplineasca și tu nu, dar oare exista cu adevarat o familie așa cum ți-o imaginezi tu?
Cei mai mulţi îşi imagineaza ca într-o familie nu ar trebui sa existe de loc certuri. Totuşi, psihologul Cristina Ion-Radulescu observa ca „e doar o aparenţa pe care unii o cultiva cu un consum foarte mare de energie, care duce la frus trare. Iar, în final, izbucnesc necontrolat din lucruri marunte, pentru ca au acumulat prea multa presiune. Armonia desavârşita nu exista în relaţiile interumane.”
Imagine nerealistă
„Fiecare om are un tipar (conştient sau nu) despre cum ar trebui sa arate familia perfecta. Problema apare atunci când imaginea idilica pe care persoana şi-a format-o este diferita de realitate”, spune psihologul. Chiar daca viaţa de familie este de multe ori idealizata, a fost întotdeauna plina de conflicte şi tensiuni. Dezacordurile între soţi sunt foarte des întâlnite. Este greu sa se puna de acord asupra multor probleme – de la cum educa copiii şi modul în care cheltuiesc banii, pâna la foarte mici amanunte care par ca ar putea fi ignorate.
Nici conflictele între parinţi şi copii nu sunt rare. Pe când cei mari încearca sa-şi impuna autoritatea, cei mici se lupta cu toate armele pentru a-şi câştiga autonomia, iar ciocnirile sunt inevitabile. Chiar daca societatea este plina de dezacorduri, speram ca macar acasa sa fi e un loc liniştit în care sa ne relaxam. Pe cât de real este faptul ca nu poate exista o familie total lipsita de confl icte, trebuie sa ţinem cont şi de faptul ca, daca certurile şi neînţelegerile se ţin lanţ, membrii ei sunt supuşi stresului în mod constant, ceea ce nu este benefic.
Aşteptări uriaşe de la copii
Nu aştepta perfecţiunea nici de la copiii tai. În multe familii domneşte ideea ca daca le dai celor mici ceea ce nu ai avut tu în copilarie, aceştia au parte de un start mult mai bun în viaţa, aşa ca se cere mult mai mult de la ei. Note de 10 pe linie, sa faca sport, sa îşi petreaca timpul liber cu activitaţi extraşcolare, sa nu iasa din cuvântul celor mari etc. Chiar daca tu şi soţul nu aţi îndeplinit aceste deziderate când eraţi de vârsta lor, ei cu siguranţa trebuie.
Nu poţi sa ceri de la ei ceea ce nu ai facut nici tu. Ar putea sa te întreaca în anumite privinţe, dar nu pot fi cu totul diferiţi de tine şi de soţul tau. O alta greşala este sa crezi ca ceea ce poate face un copil poate face, la fel de bine, şi fratele lui. Fiecare este diferit, cu daruri şi defecte diferite. Inteligenţa, temperamentul, starea de spirit şi dorinţa de a socializa difera de la frate la frate, chiar daca ei seamana în multe privinţe. Din nou, ceea ce ne imaginam a fi normal se bate cap în cap cu realitatea. Şi pentru copilul care este mereu certat ca nu învaţa la fel de bine ca fratele lui sau nu este la fel de „cuminte”, aceasta atitudine devine o povara greu de purtat.
Dragoste şi acceptare
„Familia reala nu are nici armonie zilnica, nici copii impecabili, nici bani mulți, nici nu arata ca-n filme. Dar are griji și probleme reale pe care le depașește, membrii ei petrec timp de calitate, își permit sa râda, sa se simta bine, sa se bucure și sa plânga, sa sufere, sa se ridice și sa mai încerce o data atunci când au eșuat. Copiii familiei reale au și note proaste, spun și minciuni, mai trag și chiulul uneori. Dar cel mai mult conteaza sa existe dragoste și membrii sa se accepte unii pe alții așa cum sunt. Fiecare trebuie sa-și exprime personalitatea. Orgoliile, invidia constructiva și competitivitatea exista, ceea ce poate da naștere conflictelor. Important este ce faci cu aceste elemente și cum le potrivești în viața ta astfel încât sa mergi fericit mai departe.”