Minciunile spuse copiilor sunt nocive

Micuţul insistă că nu îi este somn. Decât să te cerţi cu el, lucru care l-ar agita mai tare, preferi să-i spui că Moş Ene se va supăra pe el. Copilul se pune numaidecât în pat.

Ai idee în ce fel îl afectează pe termen lung minciunile albe pe care i le spui pentru a-l proteja şi a-l determina să te asculte?

Un studiu recent demonstrează că părinţii îşi mint copiii în mod obişnuit, iar autorii studiului atrag atenţia că acest obicei poate afecta încrederea dintre părinte şi copil, arată timesonline.co.uk. Se pare că, inclusiv părinţii care pun mare preţ pe onestitate în relaţiile cu cei din jur apelează la minciuni.

Profesorul Gail Heyman a chestionat 130 de studenţi, împreună cu părinţii acestora în încercarea de a determina cum afectează minciuna relaţia părinte-copil pe termen lung.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Ea a descoperit că, în jur de 80% dintre părinţi şi-au minţit copiii la un moment dat, chiar şi acei părinţii care şi-au educat copiii, condamnând minciuna în faţa acestora. Concluzia profesorului a fost că studenţii au primit mesaje contradictorii în timp ce învăţau să se integreze în societate.

Psihologul Jack Boyle nu este surprins de faptul că atât de mulţi părinţi recurg la minciuni. „Doar 80% dintre părinţi mint? Probabil că cei 20% mint în legătură că faptul că nu-şi mint copiii. Toată lumea minte, des chiar”, precizează acesta.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Boyle spune că cei mici învaţă lucruri despre viaţă şi prin intermediul minciunilor. În mod normal, minciuna este a doua tactică de educare a copilului. În primul rând îi spui ceea ce vrei, iar apoi minţi, pentru a obţine ceea ce vrei de la copil. Dacă şi acest lucru eşuează, îl mituieşti, îl implori sau îl ameninţi.

Aspectele negative ale minciunilor spuse copiilor

Heyman se proclamă împotriva minciunilor „albe” şi mărturiseşte că ea evită să-şi mintă proprii copii. Întrebată cum s-ar descurca cu un copil care ţipă în supermarket, fără să-l mintă şi să-i spună că un crocodil se ascunde în magazie şi vine după copiii neascultători, Heyman răspunde:

„Aleg calea cea grea. Îl iau pe copil de-o mână şi plec acasă”.

Potrivit cercetărilor, unele minciuni pot avea consecinţe grave asupra copiilor. De exemplu, îţi ameninţi copilul când este neascultător şi îi spui că Moş Crăciun nu-i mai aduce cadou anul acesta. Dar Moşul vine oricum, pentru că nu poţi să-l laşi pe acesta fără un cadou de Crăciun. În această manieră îi oferi copilului tău mesaje contradictorii.

Potrivit lui Heyman, mesajele contradictorii afectează încrederea dintre copil şi părinte.

„Dacă îi spui unui copil că minciuna este condamnabilă, iar el te prinde cu minciuna, el te va condamna pe tine”, spune ea. Partea negativă în a minţi un copil pentru a-l proteja este că acesta nu află de pericolele de care este protejat.

Alege cu grijă tipurile de minciuni pe care le foloseşti cu cel mic. Unele dintre ele pot avea consecinţe grave. Dacă îi creezi impresia că poliţistul este un om al legii care pedepseşte copiii neascultători, ce crezi că va face copilul tău în cazul în care se rătăceşte? Va avea curajul să vorbească cu un poliţist şi să-i ceară ajutorul?

Aspectele pozitive ale minciunilor spuse copiilor

Desigur, dacă alegi cu înţelepciune minciunile, ele pot avea şi efecte pozitive.

De exemplu, copilul este prea mic pentru a face faţă unor adevăruri „crude”.

„Dacă nu-i spui că pisica a ajuns în Rai, ci spui că a murit, creezi pentru copilul tău griji şi temeri. Copiii nu au capacitatea de a suporta unele adevăruri, aşa că minciuna îi protejează”, explică doctorul Boyle.

Profesorul Heyman recunoaşte că a apelat în câteva ocazii speciale la minciuni.

” Am fost la o fermă cu fiica mea. Stăteam într-o remorcă care era trasă de colo până colo de un tractor şi ne uitam la animale. Ea tot încerca să se caţere, afară din remorcă, pentru a ajunge la tractor. I-am explicat că o să cadă, dar ea continua să se zbată. Aşa că, i-am spus că poate să se caţere, dar ar trebui să afle consecinţele. Am minţit-o spunându-i că, în urmă cu o săptămână, o altă fată a căzut aşa şi şi-a rupt mâna. Fata mea s-a speriat şi nu s-a mai mişcat din scaun”, povesteşte Heyman.

Astfel, prin intermediul unei minciuni, copilul a aflat adevărul: dacă te caţeri pe o maşinărie de fermă, te vei răni.

Psihologul Boyle afirmă, chiar, faptul că a nu-l minţi pe copil este nedrept faţă de acesta. Minciunile fac parte din experienţele noastre sociale, crede Boyle. Toată lumea ne minte: prietenii, iubiţii, mesajele publicitare sau politicienii.

Un copil care creşte fără experienţa de a fii minţit măcar o dată, poate deveni un adult naiv, uşor de învins şi de dus cu zăhărelul.

Foto
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro