Da… tot de la celebrul dr. John Gray (autorul seriei de volume cu femeile de pe Venus si barbatii de pe Marte) am auzit cea mai potrivita analogie legata de asa zisa iubire bazata pe promisiuni.
Adica ceea ce facem toate, mai mult sau mai putin, sau am facut macar o data in timpul vietii: iubim un barbat nu pentru ceea ce el este, ci pentru ceea ce speram ca el o sa devina sau, mai rau, il iubim pe cel in care speram noi ca o sa-l transformam!
Dupa dr. Gray asta ar fi ca si cum am fi castigat un loz de 1 milion de dolari. Stim ca l-am castigat, dar sa zicem ca nu putem incasa cecul mai devreme de o luna. Cum o sa te simti in luna aceea? Intre castigarea lozului si incasarea banilor? Evident foarte fericita, intocmai ca un milionar! Momentan n-ai nici un dolar dintre cei promisi in buzunar, dar asta nu te impiedica sa fii fericita, ba chiar sa imparti cu generozitate din banii pe care ii aveai dinainte de lozul cel mare.
Tot asa fac femeile si intr-o relatie nepotrivita. L-am gasit! E aici! Ma iubeste! (a se citi „am castigat lozul”). Sau… OK, nu ma iubeste chiar cu toata inima, imi dau seama de asta, dar sunt sigura ca in curand, aceasta o sa se intample! („o sa incasez cecul”).
El pare atat de… promitator! Acesta e cuvantul. Se poarta atat de atent, e asa un scump. Si chiar daca simti ca inima lui nu-ti apartine totusi cu adevarat, continui sa speri ca intr-o zi o vei cuceri. Doar e aici, nu? Poti sa il coplesesti cu dragostea ta, poti sa-i demonstrezi ce pereche minunata sunteti.
Adevarul insa este altul. Tu nu il iubesti PE EL, ci pe cel care ar putea fi, cel care PROMITE sa fie. Iar el iubeste nu pe tine, ci ceea ce ii oferi: grija, afectiunea, sexul, camasa calcata si mancarea calda… Iubeste felul in care este tratat, iubeste bomboana, dar nu mana care i-o intinde.
Cum stii atunci ca iubirea lui e chiar iubire? Simplu: e neconditionata. Daca imediat ce incetezi sa-i oferi ceea ce ii ofereai el ramane la fel de atent si iubitor, te iubeste. Nu intra neaparat in greva ca sa-l testezi pe el, dar daca te imbolnavesti sau esti mai ocupata sau ai, la randul tau nevoie de sprijinul lui, iar el da bir cu fugitii sau protesteaza, nu te iluziona. Nu era iubire acolo, ci doar un soi de troc gen: „eu iti ofer tot ce vrei in schimbul iluziei ca intr-o zi ma vei iubi”.
E o dezamagire cumplita sa constati asa ceva, sa realizezi ca milionul de dolari nu va fi niciodata al tau, ca lozul era fals. Dar mai bine iti dai seama de asta inainte sa pierzi vremea asteptand sa-ti intre in cont banii pe care n-o sa-i vezi niciodata. Resentimentele vor fi pe masura.
Culmea e ca el nici macar n-o sa se simta vinovat. Din punctul lui de vedere, sunteti chit. El ti-a dat, in schimbul grijii tale afectuoase, prezenta lui, nu? A stat sa „pictezi” pe el chipul lui Fat-Frumos pe care ti-l doreai tu. A fost o „panza” docila, care a rabdat atatea critici si tentative de imbunatatire. Era acolo, chiar daca nu te asculta. Si nu realiza, la randul lui, ca aceea nu era iubire adevarata, ci una conditionata. Adica nu era iubire!
Cat despre tine, cand vei stii ca iubesti cu adevarat? Atunci cand il accepti pe barbatul de langa tine fara sa te straduiesti sa-l schimbi, sa-l controlezi, sa-l faci „sa se potriveasca”. Stii scena de la sfarsitul desenului animat cu Cenusereasa? Una dintre surorile vitrege se chinuia sa-si puna pantoful, care nu era al ei, spunand cu obida „I will make it fit!” („O sa-l fac eu sa se potriveasca!”). Nu e pacat? N-o sa merga niciodata… Mai bine ne cautam pantoful cu adevarat potrivit…
Foto: Northfoto