Lipsa autorităţii este la fel de dăunătoare ca şi tirania. Pentru multe dintre noi, e destul de greu să găsim o cale de mijloc. Dar nu imposibil
… asupra copilului meu
Fetiţa mea are 3 ani, dar când mă cert cu ea uit că este doar un copil. Un simplu refuz de a mânca mă scoate din sărite. Nu ştiu cum să fac să obţin ceea ce vreau. Mă enervez, Adina izbucneşte în plâns. Apoi, ca prin farmec, o văd aşa cum este: micuţă şi înspăimântată de reacţia mea. Nu ştiu ce să fac. Cornelia, 26 ani
– Analizarea problemei
Cornelia vorbeşte despre „cearta” cu fiica ei de parcă ar fi şi ea un copil. În această situaţie, comportamentul ei nu este cel al unui adult. Autoritatea unui părinte nu se va instaura niciodată prin forţă.
– Cum să remedieze
În primul rând, Cornelia nu trebuie să transforme orele de masă ale Adinei în adevărate drame, cu urlete, ameninţări. Este o luptă fără nici un sens, în care îşi va pierde orice urmă de autoritate în faţa copilului.
… asupra menajerei
Elvira şi-a organizat munca aşa cum a crezut ea. Rezultat: eu nu îndrăznesc să-i cer mai mult. Mi se pare nedrept s-o încarc şi cu spălatul rufelor. Dar soţul meu este furios: „Pentru asta am angajat menajeră. Trebuie să se ocupe de toate treburile casei”, susţine el. El nu vede în asta decât teama mea de a fi judecată rău de către o persoană plătită pentru serviciile sale.
Ştefania, 42 ani
– Analizarea problemei
Ştefania nu se poate obişnui cu ideea că menajera trebuie să-i preia toate treburile casei. Se simte vinovată şi evită orice confruntare cu Elvira. Tot ferindu-se de conflictul cu menajera, generează altul, şi anume cel cu soţul.
– Cum să remedieze
În mod normal, Ştefania ar trebui să o întrebe pe Elvira dacă acceptă sau nu să se ocupe şi de spălatul rufelor. Apoi, în funcţie de răspuns, ar putea evalua dacă propunerile menajerei îi convin sau nu. Dacă i se pare greu să-i dea anumite sarcini, asta înseamnă că trebuie să le rezolve singură şi riscă să-şi supere soţul. Ea trebuie să decidă ce va face.
… în faţa părinţilor mei
În fiecare duminică, părinţii mei se invită la masă. Pentru mine, aceasta este singura zi în care aş putea sta liniştită cu soţul şi copiii mei. Nu îndrăznesc să le spun adevărul de teamă să nu se simtă jigniţi. Degeaba dau ei telefon înainte : „Putem veni să vedem copiii?” Simt că n-ar înţelege dacă le-aş răspunde:”Ei, bine, duminica asta noi plecăm într-o mică excursie”. Pe de altă parte, mama m-a ajutat să-mi cresc copiii şi ei sunt fericiţi s-o vadă. Mai greu este pentru soţul meu, care, de fiecare dată, ori se închide în birou, ori îşi face de lucru prin curte. Nu ştiu ce să fac. Mă simt ca între ciocan şi nicovală.
Ana, 40 ani, medic
– Analizarea problemei
Ana preferă să lase lucrurile în voia lor în loc să le spună părinţilor ceea ce gândeşte cu adevărat. Se simte foarte îndatorată pentru ajutorul lor în creşterea copiilor.
– Cum să remedieze
Ana confundă autoritatea cu brutalitatea. a ar putea rezolva problema propunându-le părinţilor să ia copiii la ei. Astfel ar reuşi să aibă o duminică numai pentru ea şi soţul ei. Nu va reuşi să facă acest lucru dacă nu-şi va alunga sentimentul de vinovăţie.
Sunt asistenta directorului de marketing, iar computerul pe care lucrez este mai vechi şi îmi face probleme. Mi-e teamă că dacă-i cer şefului un computer nou să nu interpreteze că sunt nemulţumită de postul meu. De aceea, de multe ori, stau şi peste program ca să-mi termin lucrările.
– Analizarea problemeiTeama de a-i spune şefului că are nevoie de un nou computer izvorăşte din lipsa de încredere în sine. Magdalena crede că pentru postul ei sunt persoane mai capabile. Preferă să lucreze peste program numai ca să nu-şi nemulţumească şeful.
– Cum să remedieze
Ea ar putea rezolva situaţia prezentându-i şefului argumentul următor: „Pentru a fi mai eficientă, am nevoie de un computer performant”. Dacă Magdalena se va îndoi de capacităţile sale, nu se va putea impune în faţa nici unui şef.
Ce înseamnă să fii autoritară
-să-ţi asumi responsabilităţi -să poţi spune nu când este cazul -să fii conştientă că poţi provoca reacţii de antipatie şi conflicte -să ai curajul să rămâi singură câteodată -să ceri ascultare din partea celorlalţi fără să le îngrădeşti libertatea în nici un fel