99% din femei se plâng că soţii lor par să surzească brusc când sunt rugaţi să spele vasele sau să ducă gunoiul. Noi am identificat problema şi am căutat soluţii
Scrisoarea Letiţiei B., din Focşani, nu ne-a surprins prea tare. „Îl iubesc pe soţul meu, dar am o mare problemă: eu fac totul în casă, el nu face nimic”, ne-a scris Letiţia, punând degetul pe o rană care ne chinuieşte pe multe dintre noi. Nu-i aşa că ţi s-a întâmplat şi ţie să ajungi obosită acasă şi să nu ştii pe ce să pui mâna mai întâi, în timp ce el, aşezat comod în fotoliu, îşi citea liniştit ziarul? Sau să vorbeşti la telefon, să strângi masa, să speli vasele şi să trimiţi copilul la baie în acelaşi timp, în vreme ce el chinuieşte telecomanda? Dacă ai răspuns afirmativ, încep cu cea mai palidă consolare: nu eşti singură! Majoritatea soţiilor au trecut sau trec prin asta. Şi sunt puţini soţii care ştiu să îşi calce cămaşa sau să răspundă corect la întrebarea: „Cum se umple un frigider?”.
Până aici, lucrurile sunt clare. Problema este, însă: ce poţi face ca să îl aduci şi pe el „la cratiţă”, măcar uneori. Să intri în grevă? Să scurtcircuitezi televizorul? Să organizezi un marş de protest? Sau să îi spui clar şi răspicat: „Fă bine şi începe să-ţi pui rufele murdare în coşul pentru rufe murdare, dacă nu vrei să rămână pe scaune sau pe jos până la Crăciun!”.
«…pe urmă am făcut patul şi am strâns ceştile şi am şters praful…»
Ultima variantă ar putea fi un început… Pentru că nu degeaba se spune că în spatele fiecărui bărbat leneş se află o femeie înţelegătoare. De aceea, cred că ar fi bine ca, de acum înainte, când faci ceva pentru el, să i-o şi spui. Dacă îţi asumi tu mereu toate treburile în tăcere, îi poţi crea impresia că toate se rezolvă de la sine, fără prea mare efort din partea ta. Dar: când te hotărăşti să-i spui, ai grijă cum o faci. O enumerare de genul „…şi pe urmă am făcut paturile şi am strâns ceştile şi am şters praful şi am sortat rufele murdare…” îl va face să te asculte nedumerit, fără să înţeleagă de ce îi povesteşti lui toate astea.
Concluzia e simplă: vorbeşte-i pe limba bărbaţilor. Adică clar, concis şi apăsat. De preferinţă, cu degetul arătător îndreptat spre cutia goală de iaurt de pe masă, care aşteaptă să fie dusă la gunoi: „Dragule, ai terminat iaurtul! E cazul să arunci cutia la coş”.
«Apărarea duce copilul la medic, atacul cumpără pâine»
Dacă vrei să abordezi problema cu umor, poţi încerca chiar o discuţie clarificatoare pe limba fotbaliştilor, la care probabil este foarte receptiv. Aproape orice bărbat înţelege şi va fi de acord că nici măcar echipa Real Madrid nu ar putea câştiga meciul dacă îl bagă pe teren numai pe David Beckham. Aşadar, în loc să driblezi furioasă şi încruntată cu aspiratorul în jurul fotoliilor, explică-i, mai bine, o nouă tactică de joc: „Apărarea duce copilul la medic şi plăteşte telefonul. Atacul se ocupă de instalarea repartitoarelor, cadoul pentru mama şi cumpărat pâine şi pungi de gunoi. În atac joci tu”. Ţi se pare cam trasă de păr sugestia asta? Ei bine, nu e obligatoriu să o pui în practică chiar în forma asta. Important e să reţii că, propunându-i acţiuni clare şi imediate, vei avea mult mai mult succes decât cu o remarcă de genul: „Cineva ar trebui să se ocupe şi de repartitoarele astea…”
Când el salvează baia de atacul bacteriilor…
Este o realitate demonstrată ştiinţific că bărbaţii au o gândire sistematică, iar femeile una empatică. Încă de mici, fetiţele au capacitatea de a se pune în pielea altor persoane. Ele se gândesc la alţii chiar şi la vârsta la care băieţii sunt preocupaţi doar să împingă maşinuţe pe covor şi să le facă roţile să se învârtească. O trăsătură de personalitate care va diferenţia bărbatul de femeie până la sfârşitul vieţii. În cuplu, constatarea se manifestă în felul următor: femeile observă unde şi în ce fel se pot face utile, iar bărbaţii au nevoie de sarcini clare.
Şi mai e ceva: o dată ce a înţeles şi a acceptat să facă o treabă, acordă-i toată încrederea ta. Îţi aminteşti melodia lui Frank Sinatra, „Idid it my way” („Am făcut-o în felul meu”)? Şi soţul tău face curat cum se pricepe el mai bine. Apreciază-i efortul, chiar dacă, după ce a spălat baia, unele plăci de faianţă sunt zgâriate de la frecatul cu praf de curăţat. Gândeşte-te că nu va observa nimeni asta. Şi că ar fi păcat să îi strici plăcerea de a fi salvat baia de atacul bacteriilor. Dacă îl cerţi, rişti ca data viitoare să capituleze mai repede decât ţi-ai dori.
7 trucuri ca să te ajute la treburile casei
1. Nu transforma orice discuţie pe tema asta într-o dramă. Dacă te-ai enervat şi simţi că nu te mai poţi stăpâni, ieşi afară şi plimbă-te cinci minute. Aşa, eviţi certuri inutile.
2. Surprinde-l cu reacţii neaşteptate. Arată-te calmă şi înţelegătoare dacă îţi spune că nu are chef să dea cu aspiratorul. Bărbaţii au uneori tendinţa să reacţioneze „pe dos”. S-ar putea să o facă mai târziu, din proprie iniţiativă.
3. Evită acuzaţiile, reproşurile şi critica. Mai bine nu spune Rex nimic. Bărbatul tău are nevoie să creadă că hotărăşte singur ce face şi ce nu.
4. Alege momentul potrivit. Dacă tocmai se uită la fotbal, nu vei rezolva nimic rugându-l să măture prin curte. Mai bine îl rogi după ce s-a terminat meciul.
5. Nu fi zgârcită cu laudele. Cea mai eficientă cale de a-l schimba este să-l motivezi prin laude şi complimente. Când – în sfârşit! – duce şi el o dată gunoiul, spune-i, de pildă: „Mulţumesc, dragule, m-ai ajutat mult”.
6. Lasă-l pe el să decidă. Întreabă-l, de exemplu: „Ce părere ai, n-ar fi bine să dai astăzi cu aspiratorul? În timpul ăsta eu aş putea să fac ciorba”.
7. Ai răbdare cu el. Şi nu uita nici o clipă: îl poţi influenţa pe bărbatul tău, dar nu îl mai poţi educa.