Despre avort s-au spus multe de-a lungul anilor, mai ales că ştiinţa evoluează. Deşi trăim în mileniul trei şi beneficiem de numeroase informaţii, numărul avorturilor este destul de ridicat.Acest subiect, uneori tabu, iscă şi astăzi controverse, ridică probleme de moralitate şi credinţă, dar şi de drepturi legislative pe care oamenii le au încă de la naştere. Ce este înspăimântător este că în secolul XXI, secolul informaţiilor, există femei care nu au auzit de prezervativ sau de metode contraceptive, care îşi provoacă avorturi pe bază de leacuri băbeşti sau care dau naştere unor copii pe care-i abandonează în tomberoane. Astăzi se militează pentru dreptul la alegere de care femeile se bucură în majoritatea ţărilor democratice, dar şi pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi. Embrion sau fiinţă umană?Una din problemele cu care se confruntă o femeie în momentul alegerii este: dacă embrionul din uterul ei este fiinţă umană sau doar o grămăjoară de celule? Nici specialiştii nu au căzut de acord astfel: medicii geneticieni şi embriologii susţin că viaţa începe în momentul fertilizării, medicii ginecologi susţin că până în luna a treia inclusiv fătul nu se poate considera fiinţă umană. O altă dispută este dacă fătul simte durerea, lucru neconfirmat medical, dar presupus. Bătăile inimii încep în jurul zilei cu numărul optsprezece de evoluţie intrauterină, iar activitatea creierului fetal începe în jurul zilei patruzeci. Avortul se realizează în primele nouăzeci de zile.Privind mai presus de termenii medicali în momentul fecundării în pântecul femeii începe să se dezvolte o viaţă. Aglomerarea de ţesut este primul stadiu de dezvoltare al copilului şi nu poate fi considerat altceva decât om. Terminarea sarcinii prin avort poate fi considerată crimă dacă copilul este sănătos şi mama este eligibilă să ducă sarcina până la capăt, în condiţii normale. Şi totuşi, femeile merg înainte conştiente fiind de durerea fizică, dar şi morală, de nevoia de recuperare emoţională, de păcatul suprem, ele continuă acest proces. Situaţiile de viaţă, momentul prost în care apare sarcina, problemele financiare, lipsa unui bărbat sunt câteva motive pentru care ele se supun acestui masacru emoţional. Femeile care aleg avortul sunt (încă) stigmatizate de societate şi privite cu asprime de Biserică, condamnate de femeile care nu au trecut prin aşa ceva şi pe lângă conştiinţa încărcată de această "crimă" mai trebuie să înfrunte şi ocările din jur.Libertatea de a alege versus dreptul la viaţă"Esenţa omului este libertatea de a alege" spune Jean-Paul Sartre, dar pe lângă aceste cuvinte el mai adaugă " omul este condamnat să fie liber, îşi alege libertatea, esenţa şi-n aceasta constă măreţia, disperarea şi neliniţtea lui." Aşa se întâmplă şi cu femeile care se folosesc de libertatea şi dreptul de a alege pentru a întrerupe o sarcină, care se vor confrunta cu disperare şi nelinişte în urma acţiunii. Ne bucurăm de această oportunitate în fiece zi, însă o asemenea decizie presupune mai mult decât exercitarea unui drept. Nu există femeie care să meargă să facă un avort şi să nu sufere în timpul şi după acesta. De fapt, acest drept poate fi considerat şi o povară, o condamnare. Dreptul la viaţă este un alt drept constituţional de care ne bucurăm cu toţii, oamenii care se nasc şi au discernământ, care pot vorbi şi gândi. Acelaşi drept la viaţă îl au şi embrionii din pântecele mamelor, dar care nu pot beneficia pe deplin, pentru că nu sunt considerate fiinţe umane. Şi totuşi au viaţă!Avem nevoie de ajutorDin nefericire sistemul nu oferă oportunităţi femeilor aflate în impas. Nu există o "vorbă bună" sau cineva care să le ghideze paşii către o decizie înţeleaptă. Adopţiile, Biserica, familiile înstărite, centrele de adăpost sau cabinetele de planificare familială ar putea deschide porţile spre un sistem care să ajute femeia în cazul în care păstrează sarcina, dar doreşte să renunţe la copil după naşterea acestuia. Copiii din tomberoane sau cei lăsaţi să moară prin diverse locuri nu reprezintă numai iresponsabilitatea mamei, ci şi disperarea acesteia şi lipsa posibilităţii de a alege. Şi aceste lucruri se întâmplă mai cu seamă în zonele rurale unde informaţiile nu ajung mai deloc. De obicei, prima grijă care intervine este cea a banilor şi a imposibilităţii creşterii unui copil, iar de aici porneşte drumul anevoios. Un avort poate costa maxim 400 de lei pe când un copil nu are un cost determinat şi presupune atenţie, îngrijire, timp şi dragoste pe perioadă nedeterminată. Înainte să mergeţi să faceţi un avort gândiţi-vă la alte posibilităţi. Poate aveţi norocul unor rude dispuse să vă ajute sau poate veţi putea să aduceţi bucurie în care unei familii fără copii. Avortul nu este cea mai bună soluţie, este doar cea mai simplă dintre ele.