Îi cumperi copilului tot ce-şi doreşte? Nu e deloc o idee bună!

22.03.2012, 04:51.

Treptat, copilul nu se va mai ataşa de jucării şi nici nu se va mai bucura când le primeşte…
Părinţii au propriile lor principii care îi ghidează atunci când le cumpără lucruri copiilor: „lasă, să aibă el tot, că destul am suferit eu“; „să aibă tot ce au ceilalţi copii şi chiar mai mult, ca să pornească în viaţă cu un sentiment de încredere“; „să aibă tot ce e mai bun“; „să nu ducă lipsă de nimic“. Aceste criterii sunt destul de vagi şi, uneori, nu sunt conştientizate, iar efectele lor pot fi neaşteptate. De multe ori, un copil va avea camera plină de jucării, însă va fi mai degrabă îmbufnat decât în al nouălea cer; sau va avea cele mai frumoase şi scumpe haine, însă nu va îndrăzni să se apropie de alţi copii de vârsta lui şi să le propună să se joace împreună. Se va supăra rău când nu va primi jocul pe care l-a văzut la un prieten şi va renunţa la el la o jumătate de oră după ce l-a primit, atras de un alt joc nou. Va refuza să împartă cu alţi copii maşinuţele sau păpuşile, şi asftel nu se va implica în jocurile interactive. Cele mai bune intenţii ale părinţilor pot conduce la efecte nedorite asupra caracterului şi dezvoltării psihice a copilului, motiv pentru care este bine să fie respectate câteva reguli simple. Cumpărarea hainelor este diferită de cumpărarea jucăriilor, aşa că vom aborda separat cele două procese.

Cum le cumpărăm haine

Hainele au în primul rând un rol funcţional: ajută reglarea temperaturii corpului. De-a lungul timpului, ele au dobândit şi rolul de a arăta statutul social, iar mai nou au şi un rol estetic, influenţat puternic de tendinţele modei. Rolurile secundare devin importante abia în adolescenţă, odată cu apariţia intereselor
romantice. Dacă simţim nevoia să îi cumpărăm copilului haine cât mai scumpe sau cât mai moderne este din cauză că proiectăm asupra lui propriile noastre nevoi legate de statut sau imagine de sine. Dacă ne reîntoarcem la nevoile reale ale copilului, trebuie să avem grijă să fie îm-brăcat relativ asemănător cu prietenii săi cei mai buni, ca să ajutăm dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup. Spre exemplu, dacă prietenii săi poartă haine cu desene de un anumit fel, este bine să acceptăm acest lucru şi să respectăm dorinţele copilului. Totuşi, dacă tendinţele grupului sunt împotriva propriilor noastre valori, merită să ne gândim de două ori. Pe de o parte, dacă îl îmbrăcăm diferit, există riscul să se simtă respins şi chiar exclus din grup. Pe de altă parte, dacă grupul stimulează violenţa copilului sau accentuează sentimentul superiorităţii şi aroganţa faţă de alţi copii, este de datoria noastră să îl protejăm de aceste efecte. Copilul poate suferi pe moment şi se poate supăra pe noi; şi nu ne putem aştepta ca el să înţeleagă consecinţele pe termen lung ale unui anumit comportament.
Este bine să cumpărăm haine împreună cu ei, însă nu la întâmplare. Părintele selectează mai multe variante care i se par potrivite, şi copilul poate alege ceea ce îi place mai mult dintre aceste variante. Astfel, el se va simţi respectat şi implicat, totuşi va respecta deciziile părinţilor. Se pot face excepţii uneori şi putem lăsa copilul să-şi aleagă singur haine. Dacă suntem nemulţumiţi de alegerea lui, este bine să avem o discuţie ulterioară despre criteriile lui şi să folosim acest pretext pentru a-i educa gusturile şi percepţiile despre lume. Dacă, de exemplu, îşi alege o haină nu pentru că îi place, ci pentru că ştie că astfel va fi în centrul atenţiei sau pentru că aparţine unui anumit brand, putem să îl ajutăm să îşi clarifice şi să îşi respecte propriile sale preferinţe. Acest proces educativ e simplu dacă părinţii au ei înşişi o relaţie echilibrată cu hainele şi nu sunt excesiv de preocupaţi de ele.

Cum le cumpărăm jucării

Jucăriile au două roluri, egale ca importanţă: primul este emoţional, de a produce copilului o surpriză plăcută şi intensă; al doilea este un rol educativ, de a stimula dezvoltarea copilului. Pentru a asigura primul rol, merită să ştim când oferim jucării şi de câte ori. Pentru al doilea, trebuie să ştim ce fel de jucării se potrivesc vârstei şi temperamentului copilului.
Este bine să le cumpărăm copiilor cadouri în momente speciale: de ziua lor, la sărbători precum Crăciunul, Paştele, Moş Niculae, când părinţii revin din vacanţă; astfel, ei anticipează momentul fericit al primirii şi se bucură deja cu mult timp înainte. Chiar dacă unele familii nu au nevoie să-şi planifice finanţele, este bine să nu ofere copilului prea des jucării, pentru că, treptat, va dispărea sentimentul de bucurie legat de ele. Ştiind că poate avea orice, oricând, jucăriile nu vor mai fi investite emoţional. Copilul nu se va mai ataşa de ele şi se va despărţi uşor de unele abia primite pentru altele noi, diferite. Nu va mai anticipa săptămâni la rând momentul când va primi cadoul mult dorit. Jucăriile vor avea treptat doar rol funcţional. Să ne imaginăm situaţia unui adult care iubeşte ceasurile. Dacă îşi va cumpăra un ceas ori de câte ori îşi va dori unul, va avea la un moment dat o cameră plină de ceasuri şi va fi greu să spună care îi place mai mult. Chiar şi-ar pierde răbdarea de a le trece în revistă pe toate. Pe de altă parte, dacă are o colecţie de ceasuri care îi dă voie să şi le amintească pe fiecare în parte chiar şi cu ochii închişi, şi fiecare este legat de un moment special din viaţa lui, va avea preferinţe clare şi fiecare îi va da o stare emoţională puternică şi diferită. Ceasurile nu se diferenţiază între ele doar prin marcă şi design. Fiecare ceas în parte este un obiect încărcat de emoţii şi semnificaţii. Unul înseamnă „m-a iubit atât de mult, nimeni nu îmi oferea atâta tandreţe“, altul e „primul ceas luat din banii mei“. Unul are doar valoare afectivă, deşi gusturile noastre s-au schimbat demult, iar altul ne salvează dintr-o stare tristă ori de câte ori îl contemplăm. Relaţia copiilor cu jucăriile este relativ asemănătoare. Copilul poate fi nedespărţit de o jucărie de pluş uzată şi veche, care îi este un prieten de nădejde şi lângă care adoarme liniştit. Când jucăriile sunt mereu înlocuite cu unele mai colorate, mai mari, mai frumoase, el va anticipa această schimbare, şi fiecare jucărie va fi primită cu o bucurie de moment, urmată de aşteptarea alteia.
Pentru a respecta rolul educativ al jucăriilor, este important să planificăm din timp momentele când cumpărăm jucării şi să ne gândim atent ce nevoi fizice, emoţionale şi mentale are copilul la vârsta la care se află: i-ar prinde bine mai degrabă o bicicletă sau un trenuleţ, ceva în întregime nou sau ceva ce mai are? Jucăriile trebuie alese în funcţie de posibilităţile de dezvoltare specifice vârstei, pentru a stimula coordonarea, atenţia sau imaginaţia copilului.
Uneori, rar, este bine să lăsăm copiii să-şi aleagă singuri jucăriile. Chiar dacă ei aleg jucării nepotrivite, de regulă, pe cele care le stimulează mai puternic văzul sau auzul, se vor bucura mult de propriile lor alegeri. Mai târziu, vor învăţa să fie mai responsabili când fac alegeri, pentru că se vor obişnui să le înţeleagă consecinţele.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro