Cucerirea unui bărbat e o artă pe care unele o stăpânesc instinctiv, iar altele dintre noi aplică reţete care funcţionează la un moment dat. A păstra un bărbat lângă tine este însă mult...... mai complicat. Ai văzut şi tu, cred, cupluri care, în ciuda faptului că păreau potrivirea perfectă, s-au despărţit după scurt timp: ea, distrusă şi de neconsolat, el, fericit şi prosper. Aparent inexplicabil, fenomenul se repetă suficient de frecvent încât psihoterapeuţii să vadă un motiv posibil. În multe cupluri, partenerul este văzut ca trofeu, ca status-simbol, iar cuplul este cadrul care permite păstrarea acestuia. Am văzut destule cazuri în care prietene apropiate încetau să se mai vadă în momentul în care una intra într-o relaţie. Bărbaţii sunt la fel de dispuşi să socializeze atât single, cât şi în cuplu. Pentru femeie, relaţia este o misiune continuă, spun psihologii. Partenerul trebuie şlefuit, adaptat, modificat pe de-o parte, iar pe de alta trebuie determinat să nu vrea să plece niciodată, iar dacă totuşi vrea să o facă, să-i fie cât mai greu. Nu, nu suntem toate nişte scorpii obsedate de rochii, cosmetice şi reproducere, însă odată ce ne-am schimbat statutul de la "eu" la "noi doi", nu ne mai putem imagina viaţa altfel. De aceea, femeile îşi uită viaţa "dinainte" cu mai multă uşurinţă, în timp ce bărbaţii nu renunţă la plăcerile lor dintotdeauna. Bărbaţii funcţionează bine în echipă, femeile sunt vânători singuratici, în sensul că solidaritatea şi prietenia între femei ţin până la apariţia unui partener în peisaj. Atâta vreme cât suntem tinere, tăiem poze cu actori din reviste şi ne imaginăm cât de frumos va fi basmul nostru, care se sfârşeşte cu o nuntă superbă. Bărbaţii rămân mereu copii şi vor să se joace pentru totdeauna, şi de aceea perspectiva că va veni cineva şi le va spune să se uite cu ea la telenovele, să meargă la IKEA şi să petreacă acolo toată ziua, comparând culori şi imprimeuri li se pare una de coşmar. Fetele se antrenează să devină co-dependente, în timp ce băieţii se distrează şi vor ca acest lucru să nu se schimbe. Suspiciuni crescute la umbra fricilor noastreVinovatul pentru atitudinile de co-dependenţă este neîncrederea, care naşte suspiciune. Este mult mai la îndemână să generalizezi şi să presupui că ştii cum gândeşte partenerul tău pe baza a ceea ce ai citit în reviste, ai văzut în filme sau ai auzit la prietene, dar adevărul e că nu sunt doi oameni la fel pe lume şi că atât tu, cât şi iubitul tău trebuie să vă negociaţi regulile din relaţia voastră, nu să le preluaţi pe ale altora. Mai concret: dacă ţi se pare că prea e dornic să scape de o seară la televizor cu tine şi abia aşteaptă să plece la bere cu prietenii, spune-i-o (nu în termeni ostili!). Vei constata că nu o face ca să scape de tine, ci pentru că nu vrea ca relaţia cu tine să îl priveze de lucruri la care tu renunţi cu prea multă uşurinţă de dragul de a fi cu el. Am o prietenă (să îi spunem Laura) cu care nu am mai vorbit de mult fiindcă, după o perioadă destul de lungă solo, are acum pe cineva. Individul îi poate fi tată (ca vârstă), o umileşte în public şi o ignoră sistematic, ea se plânge de toate astea, dar la telefon, pentru că nu este dispusă să plece de lângă el ca să ne vedem la o cafea. Motivul? Se teme că el se va simţi pus pe planul doi şi o va părăsi. Teama de a fi părăsită introduce un paradox interesant în viaţa unei femei: dacă o întreb pe Laura ce e aşa de rău la a fi părăsită, îmi răspunde că nu va mai avea cu cine să meargă la film, la sală, la nunţi, la cumpărături sâmbăta şi că nimic interesant nu se poate face când eşti singură. Laura însă merge singură la cumpărături, şi nu iese niciodată nicăieri, pentru că el călătoreşte mult şi nu are chef de distracţie. Normal, Laura se teme că el are pe altcineva (oh, cine ar rata o asemenea "partidă"?) aşa că îl asaltează cu telefoane, SMS-uri şi bip-uri în cele mai nepotrivite momente, în timpul şedinţelor. Astfel, el este tentat să îi destăinue cât mai puţine detalii despre munca lui şi astfel ajung să nu îşi vorbească. Ceea ce părea a fi o fantezie extrem de hot cu un bărbat în vârstă şi o tinerică zglobie s-a transformat într-un coşmar victorian în care ea stă singură acasă, spală şi găteşte, în timp ce el bate lumea în lung şi în lat şi are parte de o viaţă activă plină de lucruri interesante.Cum să nu devii o "iederă"Iedera e o plantă parazită, care trăieşte pe seama altor plante pe care le vlăguieşte... la fel sunt şi femeile care nu pot fi fericite decât dacă lumea se aliniază perfect ideii lor de relaţie de cuplu şi care se agaţă pe bărbatul pe care îl au până când acesta nu mai ştie cum să scape de ele. Multora nu le este clar că trăim într-o eră a individualismului, în care fiecare este responsabil pentru fericirea proprie şi asta presupune căutări şi învăţare din greşeli. NU se mai termină lumea, nu se mai închid perspectivele dacă te desparţi de cineva. De multe ori, ne despărţim de oameni cu care suntem compatibile pentru că devenim obsedate de nevoia imperativă de a-l păstra, aşa că insistăm până când el fuge unde vede cu ochii. Iată câteva comportamente care pentru un bărbat sunt semnale de alarmă că relaţia devine o închisoare în care tu te-ai numit gardian-şef:1. Tu nu mai ai o viaţă a ta. Nu te mai vezi cu prietenele tale (întâlnirile la care participă şi el nu se pun la socoteală), nu îţi mai aloci timp doar pentru tine şi nu mai eşti persoana misterioasă şi interesantă care l-a atras la început. 2. Nu aveţi o activitate de cuplu distractivă doar a voastră. Fie că e o seară de joacă în doi pe calculator sau o zi în care vă programaţi un maraton de filme sau episoade din serialul vostru preferat (al vostru, nu al tău!), orice activitate care vă este specifică doar vouă şi care vă face să număraţi zilele până când urmează din nou în program face curgerea timpului în doi să nu mai fie impersonală şi amorfă. 3. Îl verifici mereu, fiindcă nu poţi să nu te îndoieşti mereu, de tine şi de el. Dacă nu te sună fiindcă e cu altă femeie? Dacă întâlneşte o fată drăguţă, mai tânără ca tine şi disponibilă în delegaţie? Dacă.. dacă... dacă. Atunci când nu mai încapi de întrebări de acest gen şi îl suni din 15 în 15 minute, este semn că ai prea mult timp şi că îl iroseşti pe ceva total neproductiv. Aminteşte-ţi că tu eşti iubita lui şi că dacă nu te-ar fi preferat pe tine, nu te-ar fi ales de la bun început (nu e ca şi cum pe vremea când tu erai single, el era înconjurat doar de femei extraordinar de urâte).4. Ai uitat cât de grozavă eşti. Iubitul tău crede asta despre tine şi, dacă e suficient de atent, ţi-o şi spune, dar i-ar plăcea să şi vadă că tu eşti conştientă de asta. În loc să îţi fie psiholog şi să te ajute să acumulezi stimă de sine, el preferă să se bucure de relaţie alături de cineva încrezător şi cu poftă de viaţă. 5. Te fereşti de o discuţie deschisă, chiar şi când lucrurile între voi merg vădit rău. Dacă el te ignoră fiindcă pur şi simplu nu mai aveţi ce să vă spuneţi, este cazul să aveţi o conversaţie. Poate că el vrea să încheie relaţia, dar nu vrea să fie cel care "rupe pisica". În loc să te chinui, pradă îndoielilor şi neştiind ce greşeşti tu, jucaţi cu cărţile pe masă. A rămâne într-o relaţie care nu merge doar din teama sau ruşinea de a fi singură din nou e un comportament auto-distructiv pe care doar tu poţi să îl controlezi. Sigur că la noi este foarte dificil să te desparţi de cineva cu care împarţi ratele la casă şi alte constrângeri financiare, însă eu vorbesc de cazurile în care lângă tine se află un bărbat care te iubeşte şi care nu acţionează cu rea-credinţă faţă de iubita lui. Trecerea timpului într-o relaţie trebuie să vă consolideze pe voi ca echipă, nu să îţi erodeze ţie încrederea. Gândeşte-te la modurile în care tu poţi fi fericită şi treci la fapte, fiindcă nimic nu îi incită mai mult pe bărbaţi decât femeile încrezătoare şi care au şi alte ţeluri în viaţă decât să se agaţe de ei din răsputeri. Foto: Shutterstock