Află DE CE şi CUM îşi înşală femeile soţii. Şi chiar o fac sau numai gura e de ele?…
Ele fac dragoste, ei fac sex
Se cam ştie: bărbaţii se lasă cel mai uşor atraşi într-o relaţie sexuală „pură” – fără sentiment, fără urmări. Ţi-a luat numărul de telefon, ţi l-a lăsat pe al lui? Fii liniştită! Atât cât depinde de el, n-ai să-l mai vezi! Pentru că trebuie să existe un echilibru în toate, femeile reacţionează invers: sunt mult mai active sufleteşte decât sexual. Dragostea platonică rămâne teritoriul lor cvasiprivat. Intrigaţi, cercetătorii (în marea lor majoritate, probabil, bărbaţi) despică firul în patru: de unde vine preferinţa aceasta? Şi, când ele trec totuşi la fapte, de ce o fac? Şi care este genul de aventură în care se implică cel mai frecvent? După cum se vede, un program de studiu vast, ambiţios.
Ele au mustrări de conştiinţă, ei au palmares
Iată şi un prim bilanţ al studiilor amintite: femeile măritate au în mod frecvent relaţii extraconjugale. Cu un amendament parţial consolator pentru consort: în general, infidelităţile doamnelor sunt comise din tot sufletul, doar în gând. Sex? Şi sex, dar într-un procent mult mai redus şi cu un „preludiu” sentimental obligatoriu. Pentru că – spun aceiaşi observatori atenţi ai eternului feminin – a avea raporturi sexuale presupune, pentru ele, un efort organizatoric de care nu sunt întotdeauna capabile. Sau pentru care nu sunt dispuse să se mobilizeze, dintr-un motiv sau altul.
Pe când bărbaţii funcţionează exact pe dos: relaţiile lor extra-conjugale sunt, de cele mai multe ori, strict sexuale şi în mod frecvent întâmplătoare. Ei nu prea aleargă după o femeie anume; valorifică şansa, când ea se iveşte. Fără bătaie de cap: atâta vreme cât nu există premeditare, nu se pune nici problema unui efort organizatoric. Ce îi desparte: De regulă, ele dramatizează; pentru că sunt mai reflexive şi mai emotive, complică lucrurile. Ei simplifică, evită „excrescenţele” sentimentale. Ele au mustrări de conştiinţă. Ei au palmares.
Opinia publică – inchizitor sau complice
Afi îndrăgostită nu este însă singurul reper pentru femeia care evadează din cercul fidelităţii conjugale. Oinfluenţă puternică asupra deciziei pe care o va lua o are percepţia generală asupra infidelităţii: dacă mediul în care trăieşte este deschis ideii, ea se va lăsa cu uşurinţă dusă de val. Într-un mediu mai conservator, se va simţi datoare să îşi înăbuşe sentimentele „proscrise”, iar idila are pea puţine şanse să o aducă, la modul fizic, în braţele bărbatului dorit. Câinii latră, ursul merge!
Bărbaţii sunt mult mai puţin formalişti, mai independenţi. Pentru ei, convenţiile sociale – ceea ce se face şi ce nu se face – nu au drept de vot asupra vieţii sexuale. Ce îi desparte: De regulă, ele apleacă urechea la discursul moralizator sau încurajator al prietenilor. Ei ascultă de propriile dorinţe. Ce îi uneşte Tentaţia timpului liber: un loc de muncă prea puţin solicitant dă pinteni pasiunilor interzise. Şi pentru ele, şi pentru ei.
Prejudecăţi: „Femeia satisfăcută nu caută aiurea”
Un alt factor de risc în viaţa conjugală – satisfacţia/insatisfacţia sexuală – este expediat, de regulă, scurt: dacă partenerul de acasă le oferă o viaţă sexuală la înălţimea aşteptărilor lor, femeile sunt mult mai puţin tentate să „calce strâmb”. Iar când tentaţia apare, îi opun rezistenţă cu mai multă convingere. Prejudecăţi – conchide studiul amintit. Sexul matrimonial la timp şi în termeni de performanţă are prea puţină impor-tanţă, atâta vreme cât relaţiile feminine extraconjugale sunt, întâi de toate, o chestiune de suflet, iar sexul, pentru ele, vine abia pe locul doi!
Foto: Shutterstock
Page: 1 2