De la a uita că eşti alergică la polen şi până la a spune o minciună e o distanţă mare. Totuşi, ambele sunt greşeli. Îl ierţi sau îi scoţi ochii?
A greşi e… bărbăteşte, mai ales în cuplu. Uneori, ceea ce tu consideri a fi greşeală altcineva poate să nici nu observe. Aşa că şi tu ai, probabil, propria-ţi listă de lucruri acceptabile, condamnabile şi lucuri care nu pot fi iertate. La fel de bine, teoria se mai schimbă în practică şi observi cum lista greşelilor este mai flexibilă (sau poate mai rigidă) decât credeai. Aşadar, eşti Maica Tereza sau Inchiziţia?
Pactul
A fost odată ca niciodată o relaţie. Totul bine şi frumos, până când el a greşit (nu că tu n-ai fi greşit niciodată, dar asta e altă poveste). Nu contează atât ce a fost, contează mai mult că gestul lui te-a deranjat, te-a măcinat şi a reuşit să trezească în tine nişte semne de întrebare. Primul lucru care te linişteşte e un reper; aşa că, dacă aţi abordat tema greşelii în discuţiile voastre cu „ce ar fi dacă”, poate că eşti mai liniştită. Un pact (despre asta este vorba) te poate ajuta să păstrezi ideea de complicitate chiar şi atunci când ţi se pare că nu vei putea să-l ierţi. Pactul poate să fie despre sinceritate – adică să vă mărturisiţi greşelile, despre egalitate – să vă plătiţi greşeala ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.
Limitele toleranţei
Pactul te ajută, de fapt, să stabileşti o chestie importantă pentru relaţia voastră, şi anume limitele între care eşti dispusă să continui. Dacă nu există limite, se poate să fii ori prea dură, adică la cea mai mică greşeală să fii neiertătoare, sau să ai o toleranţă soră cu delăsarea. Oricum, relaţia ar fi dezechilibrată. De cele mai multe ori, însă, limitele iertării sunt undeva pe la mijloc, ceea ce e profitabil pentru toată lumea.
Când el greşeşte
Ce se întâmplă în tine când el greşeşte? În primul rând, ai vrea să-l pedepseşti, să te răzbuni, iar, pe de altă parte, vrei ca totul să se întoarcă la normal şi să fie bine, adică să îl ierţi. Asta cauzează durerea şi confuzia pe care le simţi simultan, ca o gheară în piept sau ca pe o greutate în respiraţie când îţi aminteşti incidentul. În mod natural, apare întrebarea următoare…
De ce să îl ierţi?
Să zicem că ai făcut deja primul pas, poate cel mai important adică, în sinea ta, l-ai iertat. Următorul pas este să vezi ce motive ai pentru a-l scuza. Aşa că, înainte de împăcare, e bine să verifici nişte mici indicatori. Ţi-a fost dor de el. Oricât de mare a fost porcăria pe care a făcut-o, tot te-ai gândit la el. Deh, iubirea! Un alt indicator este să fi reuşit să treceţi peste – adică să clarificaţi împreună problema. Apoi, trebuie să fii convinsă că puteţi să o luaţi de la capăt. De asemenea, trebuie să vreţi amândoi să fie mai bine ca înainte.
Riscurile iertării
De cele mai multe ori, iertarea te linişteşte pe tine. Acest lucru se întâmplă pentru că ajungi la un consens cu tine, îţi cunoşti mai bine limitele şi, îţi dai mai bine seama cine eşti şi ce înseamnă pentru tine partenerul tău. Dar, chiar dacă iertarea funcţionează pentru tine, se poate ca pentru el să fie doar un semn că poate profita.
Nu fi mama lui!
E periculos, pentru că astfel de roluri se perpetuează şi, în timp, puteţi ajunge la conflicte majore. Dacă iei rolul mamei lui, el se va comporta cu tine ca şi cum trebuie să îţi dea socoteală şi ştii şi tu cum e să îţi interzică cineva ceva: mai rău te înverşunează.
Părerea lui
În primul rând, îşi dă seama că s-a schimbat clasamentul şi nu mai ocupă locul întâi. A greşit, aşa că ştie că trebuie să compenseze cumva asta. Ca atare, un lucru care îl preocupă este ce să facă pentru a fi iertat. Asta se măsoară în timp, efort şi chiar bani. Nu te gândi că e cinic, e doar o modalitate foarte clară în care gândesc bărbaţii. Cea mai mare teamă a lui este aceea că vei dori să egalezi scorul. Adică să plăteşti cu aceeaşi monedă – să îl înşeli. E cea mai mare pedeapsă.