Divorţul, un nou început de drum

Inspiră-te din atitudinea curajoasă a două femei care au decis să divorţeze, chiar dacă aveau să devină mame. În plus, află câteva statistici în ceea ce priveşte româncele şi divorţul.
Irina l-a cunoscut pe fostul ei soţ acum mai bine de 16 ani. El era cu 10 ani mai mare decât ea, deci mai înţelept, am zice. El a cerut-o în căsătorie, dar nu şi-a luat rolul de soţ în serios.

„Am avut o căsnicie de 10 ani de zile, timp în care eu am fost soţul şi el soţia”, aşa îşi începe povestea Irina.

„În tot acest timp eu am fost cea care s-a dus la muncă, cea care a adus un ban în casă. Doar ca să nu muncească, el prefera să spăle, să călce şi să gătească”. Aşa a trăit Irina timp de şapte ani de zile. Deşi abia se descurcau din punct de vedere financiar, ea i-a dăruit soţului ei în al şaptelea an de căsnicie o fetiţă.

Venirea pe lume a copilului a fost prilej de mare bucurie pentru cei doi, dar soţul Irinei tot se încăpăţâna să stea acasă, fără un loc de muncă şi încă o sursă de venit.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

„Am încercat să-i explic că fetiţa e mică şi trebuie să stea cu mama ei, dar el nu voia să-şi caute un loc de muncă. Au început certurile din cauza lipsei banilor. Nici măcar faptul că aveam un copil mic de îngrijit, nu-l impulsiona să aducă în casă un venit suplimentar”, îşi aminteşte cu regret Irina.

Lucrurile aveau însă, să devină şi mai grele pentru Irina, atunci când soţul ei a dat în patima băuturii. Din cauza stresului, a certurilor şi a problemelor de acasă, Irina şi-a pierdut locul de muncă, deci şi singura sursă de venit.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

„În acest moment mi-am dat seama că pun în pericol sănătatea copilului meu, stând cu acest bărbat care nu voia să ne ajute cu nimic. Practic, a trebuit să iau cea mai bună decizie petru fetiţa mea, pentru ca ei să nu îi lipsească cele necesare oricărui copil. Aşa că am decis să divorţez.”

Au divorţat de comun acord, cu condiţia ca el să nu fie nevoit să plătească pensie alimentară. Fetiţa lor avea doar trei ani când s-a pronunţat hotărârea de divorţ.

Acum Irina este o femeie puternică şi împăcată cu decizia luată.

„Recunosc că nu mi-a fost uşor. Luam copilul la muncă cu mine pentru că nu aveam unde s-o las. Dar cu timpul m-am stabilizat din punct de vedere financiar”, spune Irina.

Ea şi-a găsit şi alinarea sufletească în braţele unui bărbat căruia fetiţa Irinei îi zice „tată”.

„Fetiţa mea ştie că actualul nu este tatăl ei biologic. Cu fostul soţ vorbeşte doar de sărbători, iar el nu doreşte să o vadă pe fiica lui. Dacă l-ar vedea pe stradă, fetiţa mea nu l-ar recunoaşte pe tatăl ei”, mărturiseşte Irina.

Irina le îndeamnă pe femeile aflate în căsnicii problematice cu bărbaţi care nu se implică nici fizic, nici emoţional, nici material, să fie puternice şi să ia cea mai bună decizie pentru ele, şi dacă e cazul, pentru copiii lor.

Olivia îmi spune răspicat chiar de la începutul conversaţiei: „Dacă eşti căsătorită, când te cerţi, divorţezi. Dacă nu te căsătoreşti, când te cerţi, te împaci”.

Ea a ajuns la această concluzie în cei 54 de ani de viaţă. Regretă şi acum pasul făcut la 22 de ani, atunci când s-a căsătorit cu Mihai, după numai trei luni de relaţie.

„Atunci femeile se căsătoreau mult mai repede decât o fac acum. M-am îndrăgostit nebuneşte de Mihai şi i-am dăruit lui toată fiinţa mea. La nici şase luni de căsnicie am aflat că sunt însărcinată. Amândoi ne-am bucurat enorm şi am trăit cele mai frumoase luni în perioada sarcinii”, povesteşte Olivia.

A născut o fetiţă pe care, din lipsă de timp, Olivia o mai lăsa din când în când la părinţii ei, care locuiau într-o localitate învecinată.

„Într-o zi am decis să mă întorc acasă pe nepusă masă cu copilul. Am intrat pe uşă şi am vazut haine aruncate pe jos. Când am ajuns în dormitor, l-am găsit pe Mihai în pat cu altă femeie. E un scenariu atât de clasic în zilele noastre, dar atunci mi s-a părut un capăt de ţară”, îşi aminteşte Olivia.

A introdus imediat cererea de divorţ. Cauza oficială a divorţului a fost nepotrivirea de caracter şi după prima înfăţişare erau deja divorţaţi. Oliviei i-a revenit însă sarcina grea să-şi înceapă practic viaţa la 24 de ani cu un bebeluş în braţe.

Ea nu a pierdut timpul şi a urmat nişte cursuri de specializare pentru a se angaja pe un post mai bine plătit. A avut noroc cu părinţii ei, care au ajutat-o în momentele cele mai dificile.

„Timp de trei ani am suferit din cauza divorţului”, dar, spune ea, că suferinţa se estompează în timp.

Ce le sfătuieşte ea pe restul femeilor? „Atunci când există motive întemeiate, divorţul nu trebuie amânat. Cu cât trece mai mult timp, cu atât se aprofundează problemele”.

„Femeile intentează, de obicei, divorţul, iar 80-90% dintre ele primesc custodia copilului”, ne informează avocatul Oana Ciurea.

Din experienţa profesională acumulată, avocatul consideră că femeile ezită să divorţeze ori pentru că pierd susţinere financiară, ori pentru că le lipseşte curajul de începe o viaţă nouă şi sunt obişnuite cu viaţa de femeie măritată.

Totuşi, există o serie de cauze care le determină pe femei să facă pasul decisiv.

Cauzele comune de divorţ în rândul femeilor sunt adulterul, violenţa în familie, alcoolul, personalităţile incompatibile, dezinteresul faţă de viaţa de familie şi, nu în ultimul rând, lipsa posibilităţilor materiale, lucru care generează neînţelegeri.
„Sunt destul de mulţi care divorţează de comun acord, în special tinerii care sunt căsătoriţi de puţin timp, dar nu este o regulă general valabilă”, precizează Ciurea.

La fel, cei mai mulţi aleg să pună punct căsniciilor de până în 10 ani. Cu cât anii de căsătorie adună mai mult de 10 ani, cu atât decizia de divorţ devine tot mai rară, pentru că, din cauza consecinţelor, se preferă compromisurile.
De dragul copiilor, de exemplu, unele cupluri căsătorite aleg să facă tot felul de concesii.

„Divorţul afectează destul de mult copilul, în special cu privire la dezvoltarea sa psiho-afectivă. Faptul că va locui doar cu unul din părinţi, iar pe celălalt îl va vizita doar în weekend şi în vacanţe afectează şi educarea sa. Toate acestea se petrec deoarece, automat, copilul este lipsit ori de figura paternă, ori de cea maternă”, încheie avocatul.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro