A început la Hollywood şi între coperţile romanelor din genul chicklit, iar acum, datorită promovării intense, petrecerile de divorţ devin încet-încet o regulă.
Am citit recent faimosul bestseller „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”, romanul lui Elizabeth Gilbert şi m-am minunat de uşurinţa cu care scriitoarea şi-a disecat propria viaţă şi căsnicia; ba mai mult, s-a luat şi peste picior, pe calea ei spre vindecare şi maturizare.
Din roman reiese că adevărata distracţie începe abia după divorţ şi că viaţa unei femei se îmbogăţeşte semnificativ după un asemenea pas, evident, dacă este unul justificat. Elizabeth Gilbert mai spune şi ” Ghidul meu spiritual spune că oanmenii cred, în general, că fericirea e o chestiune de noroc, cam ca vremea bună atunci când pleci fără umbrelă de acasă. Fericirea este însă consecinţa unui efort personal; trebuie să lupţi pentru ea, să te străduieşti, să insişti asupra ei şi uneori să pleci în jurul lumii în căutarea ei.”
Aceste gânduri scrise în chip de consolare pentru cineva care tocmai a încheiat o relaţie sunt un sfat bun şi pentru cei care au o relaţie şi vor s-o păstreze, s-ar spune.
Dacă pe vremea bunicilor noastre divorţul era absolut excepţional (adică rar), acum bate căsătoria în statistici. Acum, concepţia noastră romantică despre sufletul pereche ne uşurează decizia de a pleca dintr-o relaţie care ne solicită puţin efort.
Pentru ca sentimentul de vină că nu ne-am dat silinţa mai mult să dispară cu totul, mai nou se organizează petreceri de divorţ, de la cele mai sofisticate cu invitaţi şi teme cromatice exact ca nunţile şi până la o beţie între prietene. Cel puţin, aceasta este moda peste Ocean în prezent. În Mexic, Statele Unite, în unele ţări scandinave şi mai nou şi în Asia se dau petreceri de divorţ care, prin desfăşurarea lor, amintesc de petrecerile de burlaci dinaintea căsătoriei.
Oamenii beau şi se veselesc cu ocazia divorţului deoarece, în ultimă instanţă, s-au sustras cu succes jurămintelor făcute în faţa lui Dumnezenu şi promisiunilor făcute unei alte persoane. Divorţul este acel buton magic de „undo” pentru cele mai mari eşecuri din vieţile noastre. În curând şi la noi?
Îndrăznesc să cred că nu, deoarece noi ca societate suntem încă destul de tradiţionalişti şi mulţi dintre noi privim cu ochi răi persoanele care se despart, mai ales femeile. În plus, suntem cu toţii destul de imaturi în ceea ce priveşte relaţiile, dovadă fiind declaraţiile de dragoste cu pumnul sau parul care constituie ratingul ştirilor de la ora cinci, sau certurile frecvente şi despărţirile cuplurilor înainte de a se ajunge la căsătorie.
În viitor, pe măsură ce devenim din ce în ce mai săraci, societatea se va polariza în două extreme: cuplurile care trăiesc în coabitare consensuală (sau concubinaj) şi un procent foarte mic de căsătorii încheiate între persoane cu averi însemnate, care vor fi însoţite inevitabil de contracte prenupţiale restrictive.
Tu consideri că divorţul este motiv de sărbătoare?
Pentru două femei divorţul a însemant un nou început de drum. Află-le povestea!