Probabil ai auzit şi tu că în Parlamentul nostru se dezbate, pe lângă altele, şşi nevoia de a cenzura emisiunile pentru copii şi desenele animate, pe motiv că acestea instigă micuţii la violenţă.
la violenţă.
Deputatul PNL Ancuţa Cristina Pocora a supus atenţiei Camerei din care face parte un studiu conform căruia, din 2004 până în prezent, conţinutul de violenţă al desenelor animate s-a multiplicat de 4 ori! Alarmată, doamna Pocora scrie pe blogul său: „Alături de părinţi, de prietenii şi de grădiniţă şi şcoală, televizorul are un rol extrem de important în educarea micuţilor.
Iar, cum desenele animate sunt preferatele puştanilor, este evident că acestea influenţează, uneori brutal chiar, viitorul copiilor noştri.” În cadrul aceleiaşi postări pe blog, doamna deputat cere Consiliului Naţional al Audiovizualului să cenzureze violenţa de la televizor şi să înlocuiască desenele animate moderne, cu monştri şi lupte, cu clasicele desene ale lui Walt Disney.
Ca mamă, normal că vei simţi că îţi fuge pământul de sub picioare când constaţi că micuţul tău chinuie animale, îşi bate colegii de grădiniţă sau şcoală sau înjură. Este un stereotip al societăţii noastre, acela că televizorul ne împinge la comportamente anormale şi că ne „spală creierele”. Dar este şi mai adevărat faptul că suntem o civilizaţie care îşi lasă copiii în grija televizorului.
Socializarea, care nu este, aşa cum cred toţi azi, statul pe Facebook de la birou, este procesul prin care un individ asimilează valorile şi cultura grupului din care face parte… practic, este trecerea de la stadiul de pui dependent de mama lui pentru a supravieţui la individ autonom, cu gândire, păreri şi valori propri, capabil de alegeri şi dotat cu discernământ.
Se pare însă că este extrem de greu pentru părinţii din ziua de azi să aibă grijă de copiii lor în conformitate cu propriile aşteptări. Cuplurile prezentului îşi doresc copii şi se bucură de experienţa sarcinii, de cumpărăturile în magazinele pentru bebeluşi, de şedinţele foto pentru fiecare boneţică nouă… iar când „jucăria” cea nouă creşte şi începe să aibă voiţă proprie, începe să zbiere şi să profereze ameninţări şi lucruri pe care un adult nu îndrăzneşte nici să le gândească… şoc!
Fuga la psiholog cu copilul agresiv care chinuie pisici, cu adolescentul care fură din magazine şi care intră în tot felul de grupuri dubioase…
Adevărul este că, dacă ne-am creşte în mod responsabil copiii, ar fi invulnerabili la mesajele violente din desenele animate. Copilul depinde de părinţi în primul rând pentru a descoperi ce e rău şi ce e bine şi pentru a căpăta reperele morale şi de comportament de care are nevoie în viaţă.
Copilul are nevoie de exemplul părinţilor săi, care, dacă vorbesc fără niciun fel de cenzură şi se rănesc unul pe celălalt, vor descoperi aceleaşi tendinţe şi la cel mic. Dr. Michael Stone, psihiatru criminalist, a studiat comportamentul violent şi cauzele declanşării acestuia pe parcursul întregii sale cariere. Iată ce a descoperit el: toţi avem un potenţial imens de violenţă şi cruzime.
Latura noastră animalică, lăsată liberă, nu cunoaşte morală, deci nu cunoaşte nici milă. Singurele lucruri care ne opresc de la a ne ucide unii pe alţii sunt atenţia şi dragostea pe care le primim de la familie când suntem copii. Iar de aici începe discuţia: în ce fel trebuie să se manifeste dragostea şi atenţia? În niciun caz prin plasarea celui mic în faţa televizorului şi abandonarea lui acolo, cât timp mami şi tati îşi văd de treburile lor…
Din păcate însă, şi noi suntem dependenţi de televizor pentru informaţie şi mai ales ca divertisment. Unde să te mai duci când vii acasă în fiecare zi la ora 9 seara? Câţi dintre noi mai merg la teatru, operă, la dans în timpul săptămânii? De aceea nu ni se pare deloc suspect să ne lăsăm copiii în grija cutiei cu imagini, pentru că noi suntem deja obişnuiţi cu violenţa, în viaţă şi pe ecran.
A priva copiii de o serie întreagă de informaţii este la fel de greşit ca abandonarea lor pradă violenţelor din desenele animate. Chiar şi clasicele desene animate ale lui Disney conţin exemple de loviri, înşelare a partenerului de cuplu, minciună, farse crude etc.
Ce poţi face tu, ca mamă
Începe să îi explici micuţului, încă din perioada când învaţă să vorbească, diferenţa dintre calm şi iritare, dragoste şi indiferenţă, cu exemple.
Tu şi partenerul tău ar trebui să fiţi părinţi răbdători, să nu vă lipsească zâmbetele de pe chipuri, şi să vă trataţi unul pe celălalt cu tandreţe, la fel cum îl trataţi pe copil. Chiar dacă voi credeţi că îl protejaţi, ascunzându-vă conflictele de el, copilul percepe tensiunea dintre adulţi şi înţelege că acesta este un mod normal de relaţionare.
NU ceda crizelor lui de zbierete şi răsfăţ. Dacă te loveşte, ignoră-l şi, cel mai important, NU îl lovi niciodată. Nici măcar o palmă. Știu că o vorbă din bătrâni spune că „bătaia e ruptă din rai”, dar copilul nu face legătura între lovitură şi greşeala lui. Se simte doar umilit şi reţine doar lecţia că cel care deţine puterea este cel care loveşte. Poţi să îl pedepseşti în alte moduri, reducându-i timpul de stat la televizor sau pe calculator sau trimiţându-l la culcare mai devreme.
Cât timp este mic, nu lăsa copilul să se uite singur la televizor. Fii mereu prezentă în momentele când se uită şi alege emisiunile cât mai bine astfel încât cel mic să şi înţeleagă sau înveţe ceva din ele, dar să se şi distreze. Explică-i mereu că ceea ce vede nu este real şi că în viaţă nu putem face ce fac desenele animate pe ecran. Vei fi surprinsă, descoperind că micuţul începe să facă distincţia foarte repede şi să înveţe.
Nu te baza pe setarea „parental control” a multor distribuitori de canale TV sau cea a televizorului. Chiar şi reclamele conţin doze ridicate de violenţă, umiliri, nuditate sau sexualitate, iar acestea nu sunt cenzurate de setările speciale. Dacă tu eşti acolo să îi explici copilului ceea ce vede, nu vei ajunge niciodată să te oripilezi la faptele sau spusele lui.
Cel mai important şi mai important: nu alege niciodată ceea ce ţi-e ţie mai comod. Sigur că e mai comod să laşi copilul la TV şi să îţi vezi de altele, dar gândeşte-te că mai târziu, acest act de neglijenţă se va întoarce împotriva ta, în forme
Foto: Shutterstock