De stres nici ca-mi pasa…

Binele sau raul sunt relative

Stresul s-a impartit in doua, acel asa-zis bun (eustres), generat de casatorie, nasterea unui copil sau un succes neasteptat, si asa-zis rau (distres), dat de pierderea locului de munca, divort sau moartea cuiva drag. Din pacate, pentru corp, e acelasi lucru. Reactiile bio-chimice sunt acelasi, chiar daca cauza e diferita. N-ai auzit de castigatorul la loto care a facut infarct de bucurie ca a castigat lozul cel mare?

Vestea buna e ca totusi nimic nu te poate stresa automat. Mai ales daca vine vorba de stresuri marunte, de fiecare zi, gen trafic groaznic, sef enervant sau copil obraznic. Ceea ce pe unii i-ar stresa, pe tine te-ar putea lasa rece, daca esti o fire mai stapanita si mai echilibrata. Dar atentie! Nu e vorba de a „inghiti”stresul ca pe urma sa te „macini” pe dinauntru. Ci chiar de acea detasare olimpiana pe aripire careia sa planezi pe desupra valurilor vietii.

Romanul s-a nascut poet

Si nu numai. Am puta profita de mostenirea noastra genetica ca natie. Multi s-ar putea sa ma contrazica, dar eu cred cu tarie ca detinem, ca popor, o adaptabilitate mai mare si o rezistenta mai buna la stres. Tocmai fiindca am trecut prin multe si suntem patiti! Daca nu ne putem lauda cu perfectionismul nemtesc sau calmul englezesc, putem totusi sa ne bazam pe metoda romaneasca infailibila: „Haz de necaz”. Si nu e putin lucru!

Intuitiv, ai nostri au ajuns la concluzia pentru care psihanalistii ti-ar lua bani buni, in multe ore de terapie: pune in locul stresului, gandurilor sau starii apasatoare o stare buna, vesela, optimista. Cum? La vointa. Nimeni nu hataraste in locul tau la ce sa te gandesti sau ce stare sa ai. Pare greu? Aminteste-ti si evoca cu putere o stare buna, cand ai fost indragostita, de exemplu. Asa-i stresurile marunte treceau pe langa tine ca apa pe langa pana gastii?

Foto: Shutterstock