De stres nici ca-mi pasa…

Foarte multe boli au drept cauza stresul, si pentru o buna reucuperare ti se recomanda: „nu te stresa!”. Usor de zis… Fiindca singurul mod de a nu te stresa este sa nu te stresezi.

Merci! Chiar si efortul de a nu te mai stresa poate fi stresant… Te-am obosit deja? Sper ca nu, fiindca ideea e sa ne relaxam impreuna si sa vedem cum e cu stresul, ca sa-l fentam mai usor data viitoare cand ne incearca.

Un om urca in fiecare zi o scara lunga. Una dintre trepte lipsea, dar omul nici nu parea sa observe. Dupa un timp, a disparut si o a doua treapta. Omul urca fara probleme. Curios, cineva s-a gandit sa scoata si o a treia, sa vada ce se intampla. Omul nostru s-a impiedicat, a cazut si a murit. Trei trepte a fost prea mult.

Morala? Pana la un punct putem sa facem fata sicanelor si tensiunilor de tot felul. Corpul are tendinta sa-si pastreze „starea de calm” in fata factorilor externi perturbatori. Atata cat poate. Dupa care ar trebui sa intervenim si, ori il scoatem in afara razei de actiune a respectivilor factori, ori il invatam sa se adapteze la ei. Cat mai repede!

Cum actioneaza

O explicatie pertinenta si foarte plastic prezentata am vazut in „What the -beep- do we know”, un film documentar indraznet care pune la bataie cunostintele mai multor oameni de stiinta. Intr-o animatie draguta, celulele corpului sunt ca niste entitati vesele si rotunjoare.

Stresul, provocat de un „ gand nociv” ca un fel de scurt-circuit de-a lungul retelei neuronale, produce o reactie in creier. Acesta da o comanda in urma careia sunt produse niste peptide care cad ca o ploaie de sageti peste bietele celule, ranindu-le. Imaginea e atat de sugestiva incat mi-am promis sa nu ma mai enervez sau stresez prea curand. Plus ca, cu cat stresul era de mai lunga durata, cu atat nocivitatea lui crestea. Exponential!