Nehotărârea bărbaţilor reprezintă o problemă generală a femeilor în zilele noastre. Fie că e vorba de decizii mici şi puţin semnificative, ori de unele importante, bărbaţii ezită.
Acest tip de comportament reuşeşte în timp să clatine chiar şi cele mai durabile relaţii.
Sunt bărbaţii din ziua de azi mai nehotărâţi şi mai speriaţi sa îşi asume responsabilităţi? Se pare că da, din moment ce numărul căsătoriilor este în scădere şi cei hotărâţi să facă pasul nu mai sunt atât de uşor de convins.
Drama femeii apare în momentul în care constată că după o perioadă lungă de timp, bărbatul de lângă ea nu este hotărât să facă pasul cel mare. De aici apar frustrări şi întrebări la care femeia încearcă să îşi răspundă. Cel mai frecvent apare sentimentul de vinovăţie şi tot femeia este cea care se gândeşte că nu este suficient de buna pentru partenerul ei.
Nimic mai fals. Înainte de a începe să te autocondamni cel mai bine ar fi să afli care sunt adevaratele motive care îl fac pe cel de lângă tine sa evite oficializarea pe viaţă a relaţiei voastre. Aşa că înarmează-te cu răbdare şi tact şi incearcă să pătrunzi în mintea lui, pentru că motivele sunt multe dar nu greu de intuit.
Un motiv ar fi acela că relaţia funcţionează şi fără să fiţi căsătoriti şi beneficiile sunt aceleaşi ca şi în cazul cuplurilor care au facut acest pas. În cazul în care eşti fericită aşa, atunci relaţia poate să mai aştepte până să fie oficializată. În cazul în care acest lucru te nemulţumeşte, cea mai bună soluţie ar fi aceea de a locui separat – pentru că din moment ce bărbatul se simte confortabil cu tine, atunci nu se va grăbi să schimbe nimic în statutul său.
O alta cauză care îl face pe bărbat să fie indecis este imaturitatea şi faptul că emoţional nu este pregătit să îşi asume responsabilităţi noi. Pentru majoritatea bărbaţilor căsătoria este echivalentă cu pierderea libertăţii şi cu faptul că din acel moment vor apărea schimbări şi o mulţime de responsabilităţi noi. Petrecerile, ieşirile la bere cu prietenii şi nopţile pierdute în cluburi vor avea prioritate în faţa unei vieţi tihnite de familie.