La tine în casă cine conduce? Tu sau el? Vă luptați sau ați luptat pentru „putere”? Cu toții știm povești despre „bărbați ţinuţi sub papuc” și pare ceva foarte rușinos să ajungă așa. Dar oare cum stau lucrurile în realitate?
Psihologul Cristina Ion-Rădulescu observă că în societatea tradițională rolurile erau clare poate și pentru că bărbatul era cel care aducea banii, iar femeia stătea acasă. Acum, rolurile s-au schimbat. Amândoi lucrează sau, în unele cazuri, ea ajunge să întrețină familia.
► Doi parteneri egali
De obicei, remarcă psihologul, „în familia modernă nu se mai pune problema de cine este capul. Deciziile se iau împreună, femeia nu mai este dependentă financiar de bărbat, uneori nici chiar emoțional, ceea ce îi oferă posibilitatea de a-și exprima mai ușor nemulțumirile”. Astfel, ea ia parte în mod egal la conducere. În momentele bune, cei doi pot fi o echipă, un duo care lucrează și decide împreună. Totuși, unii bărbați se pot simți nesiguri atunci când văd că femeia preia frâiele și încearcă să domine. Cristina observă că situațiile mai tensionate apar mai ales atunci când soțul rămâne fără serviciu, iar femeia își găsește mai ușor de lucru, fenomen tot mai des întâlnit în ultimul timp pe fondul crizei. Bărbatul simte că nu mai are valoare, ceea ce poate duce la depresii sau chiar manifestări violente. Femeia ar trebui să-l asigure că-l iubește și fără un loc de muncă, să nu-i facă reproșuri și să-i arate că-i apreciază calitățile.
► Exemplu de la părinți
În general, tindem să copiem ceea ce am văzut în familiile noastre. Dacă tatăl era șeful, tindem să ne supunem soțului. Dacă era invers, tindem și noi să devenim „capul familiei”, ca mai demult mama noastră. Dacă și soțul a avut un model similar, atunci fiecare își ocupă un anumit loc pe care ambii îl aprobă tacit. Dacă în familia celuilalt lucrurile au stat altfel, aproape sigur vor urma conflicte. Dar schimbarea este posibilă în momentul în care începi să conștientizezi de ce acționezi într-un anume fel și să-ți impui un anumit comportament, care să ducă la echilibrarea relației.
LUPTA PENTRU DOMINARE, PRILEJ DE CEARTĂ
Atunci când cei doi se luptă pentru supremație, relația lor se clatină. În războiul acesta se folosesc amenințări, certuri, manipulări și alte metode nu prea plăcute. Toate nu au decât efectul de a-l îndepărta pe celălalt, în niciun caz cel de a ajunge la rezultatul dorit. Psihologii au observat că lupta și urmările ei negative se opresc doar când unul dintre soți realizează că nu îl poate controla pe celălalt, ci poate fi stăpân doar pe propriul comportament. Atunci când face asta și devine mai iubitor și mai atent cu celălalt, toată relația se schimbă. Culmea, lupta se oprește dacă unul dintre soți reușește să tacă și să renunțe la încercarea de a-l domina pe celălalt.
NEGOCIERE ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT
Rolul de lider în cuplu se negociază încă de la începutul relaţiei, din perioada de tatonare. În general, primul născut dintr-o familie are toate șansele să devină lider în relație, în timp ce fiul/fiica cea mică, un mijlociu sau un copil unic va accepta să fie dominat de cel cu personalitate mai puternică. Sunt însă și femei a căror personalitate nu le permite să devină lider. Refuză să își asume responsabilități, au temeri în a lua decizii și, mai ales, le este frică de eșec și de reproșuri.