Confesiune: cum te dezamăgeşte un bărbat care nu ştie ce vrea

01.02.2012, 10:18.

Nu a trecut o săptămână şi a venit la mine. Ne-am uitat la un film, apoi au fost zeci de minute in care ne-am privit doar în timp ce mă mângâia şi, în sfârşit, a făcut ce ştiu că vroia să facă de mult: m-a sărutat, de mai multe ori, îl simţeam cât de transpus e. Iar pe mine a tremurat fiecare cm de piele. A fost de ajuns o singură noapte ca să mă facă să mă simt cum nu au reuşit cei dinaintea lui. A fost confirmarea de care era nevoie ca să înţeleg că am ştiut ce fac când am încheiat relaţia lungă cu ceva ani în urmă. Este dovada că nimic nu e ceea ce pare, că trebuie să ai curajul să vezi dincolo de ceea ce crezi că e siguranţa ta afectivă, pentru că, într-o relaţie lungă te obişnuieşti cu cel de lângă tine încât începi să crezi că e singura persoană potrivită.
Şi nu e aşa. El e dovada pentru mine. Eu sunt dovada pentru el. Altfel nu îşi are rostul tot ce a fost real sau replici care mi-au rămas în minte: “De mult nu am mai simţit ceva atât de intens”, “Sunt norocos că te am”, “Nu ştiu cum ai atâta răbdare cu mine”, “Nu vreau să-ţi fac rău”, “Nu mi s-a părut niciodată atât de incitant să mă joc cu mâna unei femei”, “A fost la fel de intens şi pentru tine”.
După o foarte scurtă perioadă fără ea, a ales să se întoarcă. DAR, când ajungi să faci declaraţii cum am auzit de la el, când săruţi şi spui că de mult nu ai mai simţit aşa ceva, eu cred că e clar că îţi trebuie altceva şi nu mai este de ajuns ce ai în momentul respectiv. Ştiu că se simte legat, vinovat, dator s-o protejeze, are senzaţia că fără ea nu se poate. Mă întreb dacă cuplurile astea ajung să cunoască vreodată intensitatea, mirajul şi fericirea acelea speciale, la maturitate, şi nu cele din adolescenţă sau cele care vin din obişnuinţă, din teama că “fără el/ea nu pot”.
Între timp, ea m-a sunat şi n-a făcut altceva decât să-mi dea impresia deloc a unei femei care suferă, ci a unei femei care vrea să se impună, să se răzbune, să marcheze teritoriul. Am fost şi eu înşelată. Femeia înşelată suferă în tăcere şi cel mult, îşi rezolvă problema cu iubitul ei. În niciun caz n-o sună pe cealaltă ca să bată apropouri, să ameninţe, sa povestească vrute şi nevrute. De fapt, mi-a si spus “ce îl aşteaptă” de acum încolo. Să o aud cum vorbeşte şi ce gândeşte a fost confirmarea a ceva ce doar intuiam – de ce universul lui nu poate fi altul, de ce sentimentul de vinovăţie l-a apăsat mai tare decât trebuia. Pacat.
Dacă în nici 2 ani a ajuns să simtă ceva intens cu mine, ce îl face să creadă că e degeaba? Că e întâmplător şi că nu se poate altfel? Ştiu că umblu prin mintea lui, ştiu că tot ce am avut nu poate fi şters. Confortul şi mulţumirea pe care le avea cu ea putea să le găsească şi cu mine, poate chiar într-o formă care l-ar fi uimit. Dar farmecul trăirilor şi discuţiilor noastre n-o să le găsească niciodată cu ea. Şi nici prietenia noastră la care este obligat să renunţe.
Aşadar, am trăit, cu intensitate şi speranţă pe alocuri, exact riscul şi dezamăgirea pe care ţi le aduce bărbatul care nu ştie ce vrea, care nu are curajul să iasă din tipare.
Tu ce părere ai?
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro