Nepotrivire, neînţelegeri, dezinteres, infidelitate, probleme sexuale şi, nu în ultimul rând, materiale – sunt doar câteva din neajunsurile ce împing multe cupluri la despărţire.
E greu de crezut că din flacăra iubirii ce v-a legat n-a mai rămas niciun tăciune. Chiar dacă nu-l vedeţi, e acolo, în sufletele rănite, ascuns în cenuşa tăcerilor sau a certurilor voastre, printre reproşuri şi dezamăgiri. Încă vă mai iubiţi, aşadar merită să luptaţi până la capăt!
«Vrem să mergem mai departe împreună?»
Nu pleca de la ideea că nu se mai poate face nimic, că toate punţile au fost rupte. Convingerea că nicio îmbunătăţire nu mai este posibilă devine cel mai mare obstacol în refacerea relaţiei, tăind tot elanul de a mai încerca ceva constructiv. Primul pas este să recunoaşteţi amândoi că aveţi o problemă. Mai greu e să cădeţi de acord că nu foloseşte nimănui să găsiţi vinovatul. Şi să răspundeţi cu sinceritate la cea mai importantă întrebare: „Mergem mai departe împreună?”.
Învaţă să asculţi
Apoi trebuie să daţi fiecare un răspuns la întrebarea: „Cum de am ajuns aici?”. E o etapă grea, fiindcă practic fiecare îi cere celuilalt să-i spună verde în faţă ce are de reproşat şi ce îşi doreşte, de fapt, de la această căsătorie. Oricât ţi s-ar părea de nedrept ce auzi, nu trebuie să reacţionezi. Ce-re-i şi lui să facă la fel. Ascultaţi-vă, pe rând, până la capăt şi… luaţi notă! Un timp nu mai vorbiţi despre asta deloc, pentru ca fiecare să aibă liniştea necesară ca să se gândească dacă şi cât adevăr este în felul în care omul de lângă el a ajuns să-l vadă.
Accepţi compromisul?
Foloseşte acest răgaz ca să încerci să te schimbi. Nu contează cine face primul pas, cine face mai mulţi paşi! Pe drumul dificil al împăcării nu trebuie să vă întâlniţi la mijloc, ci să sosiţi împreună acolo unde aţi visat să ajungeţi. Poate trece mult timp până vă veţi simţi suficient de calmi ca să reluaţi discuţia. Aveţi multe probleme. Cum vede fiecare soluţia? Dacă nu se pot rezolva, cum puteţi trăi cu ele fără să vă mai afecteze atât de tare? Cu alte cuvinte, cât de mult şi în ce privinţe este dispus fiecare să lase de la el?
Semnează „tratatul de pace”
Ce-a fost mai… uşor a trecut! Odată lămurite toate acestea, vă aşteaptă pe amândoi o muncă grea. Va trebui să reînvăţaţi să vă vorbiţi calm şi tandru, dar şi să tăceţi atunci când trebuie. Să nu mai căutaţi sensuri răuvoitoare în orice cuvânt al celuilalt. Să învăţaţi chiar şi să vă certaţi, ca să nu mai readuceţi în discuţie greşelile vechi. Cereţi-vă iertare şi iertaţi fără să număraţi de câte ori iartă fiecare. Reîncepeţi să vă respectaţi, reamintiţi-vă momentele frumoase şi faceţi tot posibilul pentru a inventa noi prilejuri de intimitate, de dragoste împărtăşită. Odată semnat „tratatul de pace”, luptaţi cot la cot pentru a trece peste greutăţile care nu ocolesc pe nimeni.
Împreună până la adânci bătrâneţi
În tot acest zbucium, trebuie să rămâneţi realişti: nu forţa limitele şi nu-i cere celuilalt mai mult decât e în stare să dea. Veţi mai avea „căderi”. Vor mai fi momente în care vă veţi suporta greu unul pe celălalt, dar şi clipe în care vă veţi simţi bine împreună. Spuneţi-vă mereu că este imposibil ca doi oameni imperfecţi să poată avea o uniune perfectă, dar că măcar merită să încercaţi!