Este sau nu este normal să ne certăm cu partenerul de cuplu? Cum ne dăm seama dacă certurile ne ajută în evoluția relației sau ne duc într-o direcție nedorită, cea a conflictelor toxice? Ce putem face dacă atunci când ne certăm în cuplu partenerul nostru refuză să mai comunice? Pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări și pentru a înțelege ce înseamnă, de fapt, o ceartă sănătoasă în cuplu, am stat de vorbă cu Irina Ciureanu, psiholog și psihoterapeut.
Sunt sau nu certurile normale într-o relație?
În general, partenerii de cuplu se ceartă din cauza sau datorită diferențelor dintre ei. Nu întâmplător spun „din cauza” sau „datorită”: este crucial felul în care ne raportăm la diferențele dintre noi. Dacă le privim cu o doză de curiozitate și într-o notă pozitivă, înțelegem că aceste diferențe pot deveni o oportunitate de creștere, de evoluție, de transformare: atât la nivel individual, cât și la nivel relațional. Din acest punct de vedere, certurile nu doar că sunt normale, ci chiar sunt benefice pentru maturizarea cuplului, dacă – atenție – ne vulnerabilizăm și le gestionăm sănătos împreună. În esență, modul în care gestionăm sau, de cele mai multe ori, în care învățăm să gestionăm conflictele dintr-o relație indică tipul certurilor. Spre exemplu, dacă ne certăm mai tot timpul, dacă partenerii noștri apelează la comportamente abuzive, dacă dispare respectul față de celălalt – atunci intrăm în sfera conflictelor toxice. Astfel de certuri au un impact emoțional negativ, de multe ori pe termen lung.
Cum ar trebui să gestionăm o discuție în contradictoriu sau o ceartă cu partenerul, astfel încât aceasta să nu afecteze relația pe termen lung?
În primă fază, cred că este important să integrăm și acceptăm ideea conform căreia conflictele pot fi sănătoase și pot aduce în viața cuplului nostru o oportunitate de creștere și de transformare. Dacă acceptăm asta la nivel conștient, vom deveni mai deschiși să descoperim și să și aplicăm metodele de gestionare a conflictelor. Cu alte cuvinte, ca partener(ă) de cuplu, înțeleg și accept că o ceartă poate fi constructivă, dacă învăț să o gestionez împreună cu celălalt. Aleg să fac asta în loc să mă simt amenințat(ă) de apariția oricărui conflict și să-l asociez, de exemplu, cu lipsa de compatibilitate sau cu o oportunitate de a dovedi că eu sunt cel/cea care are dreptate.
În ceea ce privește gestionarea în practică a discuțiilor în contradictoriu, John Gottman, expert în relațiile de cuplu, propune o serie de recomandări. Acestea nu doar că ne pot ajuta să gestionăm situațiile conflictuale de pe moment, ci și să avem o conexiune emoțională mai puternică și mai matură, care contribuie la evoluția relației.
În primul rând, este esențial să creăm conștient un climat de siguranță psiho-emoțională – concret, prin exprimarea nevoilor, trăirilor și sentimentelor într-un mod constructiv, în detrimentul criticii și etichetării celuilalt. Sunt de ajutor expresiile precum „Simt furie și tristețe (atunci când nu-mi răspunzi la telefon, deși am stabilit împreună că vei acorda mai multă atenție acestui lucru)”, „Am nevoie de la tine să mă ajuți cu acest lucru, pentru ca eu să mă simt văzut(ă) și ascultat(ă) în relația noastră”. De asemenea, este crucial să înlocuim nevoia de a ne autoapăra și de a-l ataca pe celălalt, cu ascultarea activă, bazată pe curiozitate și empatie. În loc să ne concentrăm pe nevoia de a avea dreptate și de a dovedi asta, e sănătos pentru bunăstarea relației noastre să ascultăm punctul de vedere al celuilalt – și să facem asta pentru a-l înțelege cu adevărat, nu pentru a-i da replica sau pentru a-i combate opinia sau perspectiva. Atenție: să-l ascultăm activ pe celălalt și să-l înțelegem nu implică și faptul că suntem obligatoriu de acord cu el. Înseamnă, în schimb, că vedem și respectăm diferențele dintre noi.
Nu în ultimul rând, gestionarea sănătoasă și matură a unui conflict se bazează pe abordarea problemei, și nu pe criticarea, atacarea sau blamarea felului de a fi al celuilalt. Spre exemplu, în loc să zicem „Tu niciodată nu-mi răspunzi la telefon, deși știi bine că te sun doar când am lucruri importante să-ți comunic. Nu-ți pasă de mine, ești insensibil(ă) și neglijent(ă)!”, alegem să ne exprimăm nevoia astfel: „Mă simt neglijat(ă), neauzit(ă) și nesigur(ă) când nu-mi răspunzi la telefon. E foarte importantă nevoia asta pentru mine, mai ales că atunci când te sun, vreau să-ți împărtășesc lucruri esențiale”.
Astfel, cheia rezolvării constructive a conflictelor constă în valorificarea comunicării non-defensive, în înțelegerea reciprocă și în negociere, astfel încât să găsim împreună soluții concrete, care să funcționeze pentru realitatea cuplului nostru.
Ce facem dacă după o ceartă, partenerul refuză să mai comunice?
În primul rând, este important să înțelegem că oamenii reacționează diferit la conflicte: unii dintre noi vor să le rezolve pe moment, în timp ce alții au nevoie de mai mult spațiu și timp de reflecție, ca mai apoi să se întoarcă spre celălalt, cu mai multă claritate. Dacă partenerul sau partenera noastră se regăsește mai degrabă în a doua situație, noi putem să-i facilităm acest proces. Concret, îi dăm timp și spațiu să se liniștească, îi respectăm nevoia asta, cu atât mai mult dacă a și comunicat-o în prealabil, înțelegem că dorința sa de a se retrage fizic, pentru un timp scurt, nu este echivalentă cu abandonul sau cu ieșirea din relație – lucru foarte important pentru aceia dintre noi care au un stil de atașament anxios.
Ce facem când ne reîntâlnim și celălalt este deschis să comunice? Din nou, apelăm la comunicarea non-violentă, ne exprimăm constructiv nevoile și înlocuim discursul critic cu unul care are la bază ascultarea activă și empatia. În cele din urmă, încercăm să găsim o soluție împreună, o soluție de compromis care să țină cont de nevoile și dorințele fiecăruia dintre noi. Totodată, aici simt nevoia să punctez diferența dintre nevoia firească de spațiu și timp pentru reflecție și deconectarea emoțională sau șantajul psiho-emoțional.
Ca partener(ă) de cuplu, este în regulă să-mi iau, după un conflict, timp pentru mine, să stau cu emoțiile mele, să înțeleg ce simt și ce nevoi am, ca mai apoi să mă întorc spre celălalt cu vulnerabilitate, curiozitate, empatie și deschidere. Pe de altă parte, refuzul de a comunica cu celălalt, eventual pentru o perioadă mai lungă, și dorința de a-l „pedepsi” sau de a-l învinovăți pentru cele întâmplate contribuie la toxicitatea conflictului.
Se spune că în cuplu este nevoie ca ambii parteneri să facă o serie de compromisuri. Este un compromis abandonarea dreptății într-o ceartă, în virtutea menținerii relației?
„Compromis” a căpătat un sens negativ în relațiile de cuplu, însă propun o schimbare de perspectivă: compromisurile pot fi sănătoase, atunci când ele țin cont de nevoile și dorințele ambilor parteneri. De altfel, compromisurile sunt inevitabile chiar și în relațiile de cuplu mature și funcționale, pentru că, așa cum am observat, există diferențe absolut firești între parteneri. Suntem oameni diferiți, prin urmare avem experiențe de viață, trăiri și nevoi diferite – da, chiar și când între noi există un nivel ridicat de compatibilitate. Totodată, cred că este necesar să înțelegem că a face un compromis nu înseamnă să renunțăm la valorile și nevoile noastre și nici să abandonăm dreptatea.
Într-o discuție în contradictoriu, ambele perspective pot fi valide. Fiecare dintre parteneri poate avea dreptate – din punctul său de vedere. Contează, însă, să ascultăm activ opinia și perspectiva celuilalt și s-o înțelegem, în loc să ne lăsăm copleșiți de nevoia acută de a dovedi că noi suntem cei care au dreptate. Dau și un exemplu concret și, de altfel, des întâlnit în realitatea cuplurilor: doi parteneri locuiesc împreună; pentru unul dintre ei e foarte important ca locuința să fie mereu ordonată, în timp ce pentru celălalt – ordinea contează mai puțin. Într-o astfel de situație, o soluție de compromis poate fi reprezentată de negocierea unor reguli și principii care să funcționeze pentru ambii parteneri. Dacă eu sunt în poziția partenerului care prețuiește enorm ordinea, pot accepta că, pentru tine, ordinea nu contează chiar atât de mult. Nu-ți voi cere să te schimbi, însă voi apela la ajutorul tău – o dată pe săptămână sau de două ori pe lună, de exemplu. Ca să ai flexibilitate, te invit să-ți alegi sarcinile și responsabilitățile din casă de care vrei să te ocupi sau pe care să-ți fie mai ușor să le duci la bun sfârșit.
Bineînțeles, procesul de negociere diferă de la un cuplu la altul, la fel și „regulile” stabilite de comun acord. Când nu reușim să găsim compromisuri eficiente și sănătoase de unii singuri, putem apela la ajutor de specialitate. Un psihoterapeut, spre exemplu, ne poate ghida să găsim compromisurile care să funcționeze pentru ecosistemul relației noastre.
Există certuri constructive? Pot să aducă certurile în cuplu vreun beneficiu relației?
Da, conflictele gestionate cu maturitate se pot transforma atât într-o oportunitate de creștere individuală, cât și într-una de evoluție a relației. Atunci când mă cert „constructiv”, mă vulnerabilizez, îmi exprim nevoile și valorile, mă (re)descopăr eu pe mine. În același timp, am șansa să-mi (re)descopăr partenerul, să observ – poate – acele lucruri unice la felul lui de a fi, să-i ascult perspectivele și opiniile despre viață sau despre ce înseamnă pentru el o relație de cuplu fericită, spre exemplu. Dar pentru a face toate aceste lucruri, este nevoie de comunicare autentică și de înțelegere profundă: atât a propriei persoane, cât și a celuilalt. Nu pot să-mi exprim trăirile, dacă eu însămi/însumi nu înțeleg prin ce trec sau care sunt valorile mele. La fel, nu pot să-mi înțeleg partenerul, dacă nu-l ascult cu adevărat: din dorința de a-l descoperi, și nu de a-l critica, blama sau de a-i demonstra că eu am dreptate. De asemenea, un alt beneficiu esențial al conflictelor sănătoase este creșterea nivelului de vulnerabilitate și de intimitate emoțională.
Să luăm exemplul anterior: când vorbesc deschis despre emoțiile și trăirile mele, creez spațiu pentru vulnerabilitate. Îl invit pe celălalt să privească în universul meu emoțional și, mai mult sau mai puțin conștient, îl încurajez să povestească despre trăirile sale. Astfel, ne îmbunătățim abilitățile de rezolvare a conflictelor și, pe termen lung, ne consolidăm relația.
Cum ne dăm seama că am trecut de la certuri în cuplu – la o relație toxică?
Pentru cei direct implicați, linia poate fi foarte fină. În anumite situații, faptul că avem o perioadă în care ne certăm mai des decât de obicei nu este obligatoriu un indicator al unei relații toxice. În altele însă, lucrurile stau diferit. În general, există câteva semne care indică transformarea relației de cuplu într-una toxică, printre care și daunele psiho-emoționale pe termen lung. Ele pot fi însoțite și de comportamente abuzive din punct de vedere fizic și/sau de manipulare.
Insultele, nevoia excesivă de control sau de a-l umili pe celălalt, izolarea de familie și de alte persoane importante – toate pot fi prezente într-o relație toxică. Mai mult, când ne aflăm într-o astfel de relație, avem (mai) puțină încredere în noi înșine – atât din rolul de parteneri de cuplu, cât și din alte roluri.
Comportamentele abuzive ale celuilalt ne pot afecta, indirect, și în alte situații din viața de zi cu zi: spre exemplu, la job sau în relațiile de prietenie. O idee extrem de importantă de reținut: în relațiile toxice, comportamentele abuzive nu sunt obligatoriu prezente la tot pasul. Perioadele dificile pot fi urmate de unele în care relația pare să funcționeze normal, celălalt ne respectă, ne vorbește cu căldură… Și-apoi, deodată, intrăm în același cerc vicios. Acesta e și motivul pentru care ne poate fi dificil uneori să ne dăm seama că suntem, de fapt, într-o relație toxică. Alternarea celor două tipuri de perioade – cele toxice cu cele „senine” – ne induce în eroare.
Citește și – EXCLUSIV! Feli a dezvăluit: merge la terapie! Cât de mult o ajută psihologul
Citește și – EXCLUSIV Interviu cu psihoterapeutul Gáspár György: de ce românii au o inteligență relațională scăzută
Citește și – Mesajul psihologului Miruna Stănculescu: „Orice lucru pe lumea asta are și avantaje, inclusiv pandemia”
Cum gestionăm critica și reproșurile la adresa partenerului, atunci când apare un conflict în cuplu?
Adesea, certurile sunt „contextul ideal” pentru critică, reproșuri și etichetare. Putem face asta prin înlocuirea conștientă a criticii, etichetării și reproșurilor cu o atitudine plină de curiozitate și empatie față de partener. Alegem vulnerabilitatea, în detrimentul autoapărării. Alegem comunicarea nonviolentă, în detrimentul celei defensive. Lucrurile nu se întâmplă peste noapte, ci prin exercițiu activ și conștient: la nivel individual și la nivel de cuplu deopotrivă. Uneori poate fi necesar și ajutorul de specialitate din exterior. Spre exemplu, dacă eu sunt o fire al cărei prim instinct este să critice, în terapie pot descoperi de unde vine această nevoie a mea și, mai ales, cum mă pot „antrena” să am un discurs mai blând și mai empatic, inclusiv în relația de cuplu.
Mai mult decât atât, Esther Perel, expertă în relațiile de cuplu, propune câteva metode practice de gestionare a criticii și reproșurilor pe care suntem tentați să le facem când ne certăm. Celor de mai sus li se adaugă: ascultarea activă, vulnerabilizarea, crearea unui spațiu lipsit de judecată și renunțarea la ego. Concret, pentru a mă apropia de celălalt și pentru a mă conecta cu el, înțeleg că este necesar să înlocuiesc nevoia de a-i demonstra că am dreptate cu dorința de a găsi împreună un compromis sănătos care să funcționeze pentru amândoi. Dar, pentru a găsi acel compromis (despre care am aflat deja că este benefic, și nicidecum limitativ sau negativ), este necesar să-mi exprim autentic nevoile și trăirile și să-i dau și celuilalt spațiul să facă același lucru.
Irina Ciureanu este mamă, psiholog și psihoterapeut cu multiple formari și specializări, precum și unul dintre puținii terapeuți AEDP (Accelerated Experiential Dynamic Psychotherapy) din țară, metodă care aduce împreună teoria emoțiilor și a atașamentului, cercetările neuroștiințifice și tehnicile de conectare la corp. În trecut, Irina a lucrat peste 15 ani în mediul corporate, ca psiholog de business și manager de resurse umane. Astăzi, ea își împărtășește perspectivele psihologice, idei din cărțile de specialitate pe care le citește, dar și opiniile personale, pe pagina sa de Facebook: „Mai multă psihologie”.
Foto deschidere – Shutterstock
Ultima modificare iunie 12, 2023 7:39 pm