Cum îţi motivezi copilul să înveţe?

A trecut vacanţa şi a început iar şcoala. Nimic nou. Dar cum să îl convingi pe elevul tău de acasă că e timpul să se pună pe învăţat?
Psihoterapeutul Lavinia Ţânculescu spune că „tu trebuie să trezeşti în el dorinţa de a învăţa fiind chiar tu însăţi o persoană care citeşte, care studiază”. Copilul, chiar şi când este mai mare, imită ce vede la părinţi. Deci, ar fi bine ca micuţul să vă vadă din când în când pe tine şi pe tatăl lui cu o carte în mână sau chiar că vă înscrieţi la un curs de perfecţionare – fie el doar pe internet. Atunci va lua exemplu de la voi. Însă dacă voi staţi în timpul liber doar la televizor, va face şi el la fel. Va adăuga tehnologiile noi şi alte metode de distracţie şi nici gând să se mai ţină de şcoală.

Revenirea la program

Este greu şi să revină la un program structurat dacă în vacanţă s-a bucurat de deplina libertate de a nu face nimic. Este nevoie de un timp să se obişnuiască din nou cu orarul de la şcoală, cu lecţiile de după, cu activităţile extraşcolare. Este şi mai greu atunci când intră pentru prima dată în rândul şcolarilor sau la facultate. „În sistemul educaţional, copilul are nevoie să fie responsabil de faptul că se aşteaptă de la el să înveţe, să se implice în sarcinile de la şcoală şi în temele pentru acasă pentru a căpăta cunoştinţele care-l vor ajuta să treacă la următorul nivel”, remarcă psihoterapeuta.

Deprinderi învăţate acasă

Este vorba de deprinderi pe care le poate dezvolta de acasă. „Acestea trebuie să fie transmise copilului încă din primii ani, când el învaţă că lucrurile se pun în dulap şi nu se lasă pe jos, jucăriile se strâng după ce te-ai bucurat de ele, dimineaţa şi seara ne spălăm pe dinţi şi, de fiecare dată, înainte de a mânca, pe mâini, seara la culcare citim o scurtă poveste etc. Aceştia sunt mici paşi în procesul de educare cu care copilul trebuie să fie deprins de la vârste fragede şi de care trebuie să fie conştient că sunt sarcinile sale, pentru ca să nu-i fie dificil să accepte că are de scris o pagină de bastonaşe în clasa 0 sau o pagină de adunări şi scăderi în clasa I, ca să nu mai vorbim de responsabilităţile crescute pe care le va avea la liceu sau la facultate”, spune Lavinia Ţânculescu.

Pregătire pentru viaţă

Mai greu e să îl motivezi atunci când are sentimentul că anumite lucruri nu-i folosesc. Ca urmare, pare logic să nu înveţe la materii care nu îi spun nimic şi nu îi vor folosi în viaţă. Adică, poate te gândeşti şi tu – ce nevoie are de latină, o limbă moartă? Totuşi, dacă va descoperi că vrea să facă medicină sau biologie mai târziu, îşi va da seama că i-ar fi prins foarte bine puţină latină, ca să înţeleagă denumirile complicate. Ar fi bine să îl încurajezi să ia în serios şi materiile care îi par inutile şi pentru a-şi însuşi o altă lecţie – aceea că nu faci întotdeauna ce vrei tu.
„Viaţa nu ne confruntă, cel puţin la vârsta adultă, doar cu ce dorim”, remarcă psihoterapeuta. „Iar a accepta şi tolera aspecte care ne frustrează face parte din maturizarea noastră”, adaugă ea. Doar la vârsta copilariei şi, de multe ori, nici atunci, nu te poţi ghida doar dupa principiul „fac doar ce îmi place”. Pe viitor, va fi absolut necesar să accepte să facă şi lucruri care nu îi plac, să accepte să lucreze sau să fie în aceeaşi echipă cu oameni care nu îi plac. „A primi şi accepta cu seninatate momentele felurite (bune şi mai puţin bune) pe care viaţa ni le rezervă este o capacitate pe care ţi-o formezi din primii ani de viaţă şi de şcoală. În lipsa acestui exerciţiu timpuriu, vom rămâne totdeauna rebeli”, concluzionează Lavinia Ţânculescu.