Pai… depinde de impas. Daca ati avut o ciondaneala mica despre cine ar trebui sa scoata cainele in parc e altceva decat daca va certati si va exasperati reciproc de saptamani bune.
In general, cand unul dintre voi simte ca a gresit si e cauza racelii care s-a instalat, va avea si initiativa impacarii. Daca nu, va face aceasta acela care isi doreste mai mult ca relatia sa continue. In ambele cazuri cumva se rezolva. Ce te faci insa in situatia (cea mai frecventa) cand amandoi considera ca a fost nedreptatit si asteapta scuze?
Prea mult sau prea putin
Cineva spunea, cu intelepciune, ca in societatea de azi oamenii au adoptat o atitudine de consumatori. Imi place, consum. Nu-mi mai place, renunt si apelez la un alt „produs”. E jalnic, dar adevarat. Cei mai multi considera ca daca ceva s-a „stricat” in relatia lor de cuplu, daca au descoperit ca ceva nu le convine sau lucurile nu stau asa cum si-au imaginat initial, nu are rost sa mai incerci s-o dregi. Mai ales cand alte „produse”, relativ similare, iti zambesc de pe raft. Sa privesti in felul acesta iubirea si cuplul e de-a dreptul degradant.
Cum ramane cu abnegatia? Cu „commitment-ul”? Cu „impreuna la bine si la rau”? Adica… cum dai un pic de rau, dai bir cu fugitii? In felul acesta, cele mai multe relatii mor inca din fasa. Inainte sa apuce sa creasca. E ca si cum ti-ai arunca bebelusul la prima raceala. De ce sa incerc sa-l fac bine.. mai bine fac altul. Nu-i aberant?
Aceasta nu arata decat imaturitatea si lipsa de responsabilitate a unuia sau chiar ambilor parteneri de cuplu. Mai gandeste-te!
La polul opus
In partea cealalta sunt persoanele care se agata de o relatie cu orice pret. Atasamentul lor e atat de puternic incat isi imagineaza ca fara celalalt viata lor nu mai are nici un rost… Suna dragut in cantece, dar e ridicol. Ai trait foarte bine fara el, inainte sa-l cunosti. Fii sigura ca o sa traiesti foarte bine (uneori chiar mai bine!) si dupa ce el o sa dispara din viata ta.
Page: 1 2