Ce faci când copilul e stresat?

Dacă micuţul tău are stranii stări de rău şi spaime apărute din senin, s-ar putea ca el să sufere de anxietate. În acest caz, tu poţi face multe pentru el
Chiar şi copiii pot suferi de anxietate. Dar descoperirea acestei boli, în cazul lor, nu este prea uşoară. Motivul? Copiii, cam până în jurul vârstei de 10 ani, îşi exprimă nemulţumirile şi angoasele mai ales prin intermediul unor stări de rău fizice, cum ar fi starea de vomă, durerile de cap, de stomac sau de picioare.

Toate aceste simptome îţi pot distrage atenţia de la adevărata problemă. Şi chiar o dată exclusă cauza fizică, pentru părinţi nu e uşor să ştie cum să se comporte.

Oricum, cel mai important lucru este ca părinţii să-şi păstreze, cât mai mult timp posibil, calmul. Spre exemplu, să evite să întrebe copilului din cinci în cinci minute dacă se simte mai bine, pentru a nu-i alimenta preocupările. Şi să-l ajute în momentele critice ale zilei, cele în care anxietatea se manifestă mai uşor.

Nu se poate despărţi de mamă

Mulţi copii, atunci când traversează o perioadă dificilă, nu reuşesc să se separe de mamă, nici chiar pentru câteva ore, mai ales atunci când trebuie să se ducă la şcoală. Prin urmare, le e mult mai uşor să se plângă că au palpitaţii, că îi doare burtica sau că le vine să vomite. În aceste cazuri, nu trebuie subevaluată starea de rău, la gândul că ar putea fi vorba de o prefăcătorie. Mai bine, copilul ar trebui îmbărbătat, îmbrăţişat, dar convins să meargă la şcoală. Dacă, în schimb, părinţii decid să-l lase acasă, va gândi că starea de rău îi poate aduce şi avantaje.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Şi va încerca să o mai facă şi altă dată. Se poate vorbi şi cu profesorii să îl lase, spre exemplu, să le telefoneze părinţilor în recreaţie. Şi, după şcoală, mama sau tata să încerce să-şi petreacă un pic mai mult timp cu el pentru a-l linişti.

Doarme prost

Un alt moment delicat este somnul. Anxietatea îşi face mult mai simţită prezenţa mai ales atunci când este vulnerabil şi are mai puţine mijloace de apărare. Astfel, nopţile pot deveni agitate, cu vise urâte şi treziri dese – ba chiar şi adormitul poate deveni dificil.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Ce pot face părinţii? Pot stabili un ritual tandru înainte de culcare, ritual care să-l asigure că este în siguranţă. În plus, îl pot lăsa pe cel mic să doarmă împreună cu ei câteva nopţi, în cazul în care cere acest lucru, sau cel puţin să-l lase alături de ei până ce adoarme. Dar dacă aceste neplăceri nu dispar brusc în maximum o săptămână, înseamnă că micuţul are nevoie de un consult la un neuropsihiatru specializat în pediatrie.

Opinia psihologului

Pentru cei mai mulţi copii, teama e un sentiment pe care îl pot stăpâni, în funcţie de circumstanţe. Când însă teama, grija, emoţia sau neliniştea sunt nejustificate de împrejurările în care se manifestă, atunci putem pune problema unei tulburări anxioase la copilul nostru. În plus, pot apărea simptome fizice, ca greaţa, durerea de cap, transpiraţia. Copilul poate manifesta dificultăţi de respiraţie, senzaţii de slăbiciune şi probleme de concentrare. Cauzele pot fi multiple: gândiţi-vă cât de greu e să fii la începutul vieţii şi să îi descoperi regulile. O întâmplare simplă devine o lecţie de viaţă importantă şi generează un nou comportament.

Dacă un copil a râs de copilul tău pe terenul de joacă, el poate refuza să mai meargă acolo, poate să nu mai accepte să iasă afară. Lucruri ce par minore, dar care nu i-au plăcut, care l-au rănit, auzite, văzute, învăţate de la şcoală sau de acasă. Unii copii se tem de apă, alţii de întuneric, de singurătate sau moarte. Nu râdeţi de temerile lor, discutaţi şi încercaţi să înţelegeţi.

Mereu există o logică a comportamentului lor şi nu îi ajutaţi dacă îi obligaţi să se comporte normal. Dimpotrivă, veţi accentua simptomele şi, în plus, va apărea şi frica faţă de voi ca părinţi.

Dar nu vă opriţi doar la înţelegerea cauzelor: găsiţi căi de a-i ajuta să îşi depăşească frica. De exemplu, explicaţi cum aţi trecut la vârsta lui prin o încercare similară, sau alegeţi împreună păpuşa cu care să fie mai puternic şi să îşi poată înfrunta problemele.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro