Tot mai mulţi bărbaţi pun întrebarea „Vrei să facem un copil?” înaintea clasicei „Vrei să fii soţia mea?”. Aşadar, tu te vezi în postura de a decide dacă să faci un copil…
fără să fii măritată.
Acesta este şi cazul Andei, o cititoare care s-a confesat Între prietene că a primit propunerea de a face un copil din partea iubitului, fără ca acesta să-i pomenească ceva de căsătorie.
În timp ce unii bărbaţi au impresia că aceasta ar fi o cerere în căsătorie indirectă, după cum spune şi psihologul Jeni Chiriac, alţii nu vor să se lege cu acte de viitoarea mamă, chiar dacă sunt pregătiţi să intre în rolul de tată.
Ce părere au femeile despre această tendinţă a bărbaţilor, de a face întâi un copil şi nunta mai apoi?
Dacă şi iubitul tău te-a pus în faţa unei astfel de decizii, citeşte părerile a cinci femei care au argumentat în ce ordine ar prefera să se petreacă cele două evenimente: conceperea unui copil şi căsătoria. Argumentele lor te vor ajuta să iei cea mai bună decizie.
Alina: „M-aş mărita mai întâi şi aş face un copil abia după câţiva ani de căsătorie. În viaţa de cuplu trebuie să vă acordaţi timp de acomodare ca soţ şi soţie. Aşadar, mai bine te bucuri câţiva ani de căsnicie în doi şi când intervine monotonia măreşti familia.”
Irina: „Calea fireasca spre întemeierea unei familii este ca întâi să te căsătoreşti şi apoi să ai un copil. Nu m-aş abate de la această ordine din mai multe motive. În primul rând, motivul religios. Dacă părinţii nu sunt cununaţi, copilul este conceput în păcat, şi, deşi poate fi botezat, el este văzut drept copil din flori. Mai apoi, motivul legal. Copilul va purta numele unuia dintre părinţi şi nu mă bucură acest sentiment. Nu în ultimul rând, am în vedere şi reacţia pe care o să o aibe copilul, ştiind că s-a născut înainte ca părinţii să fie căsătoriţi.”
Elena: „Evident că mi-aş dori să mă căsătoresc înainte să am un copil… nu ştiu de ce. Pur şi simplu asta e ordinea logică a lucrurilor. Dar dacă ar fi să se întâmple invers nu mi s-ar părea o mare tragedie. Mai ales că mi se pare foarte drăguţ ca propriul copil să-ţi fie cavaler sau domnişoară de onoare la nuntă.”
Daniela: „Mi se pare firesc să fiu cerută în căsătorie, partenerul meu să îşi ia în primul rând un angajament faţă de mine, pentru a simţi că pot să-i dăruiesc un copil. Singura excepţie de la regulă ar fi să rămân însărcinată accidental, deşi iau anticoncepţionale. Atunci aş păstra oricum copilul şi nu ar conta dacă cel de lângă mine vrea să ne căsătorim sau nu.”
Ioana: „Se practică încă acest lanţ de evenimente care „trebuie” să se succeadă, întâi căsătorie şi după copiii. Abia după ce termini o facultate te măriţi cu primul care te-a cerut, de frică să nu rămâi singură la 25 ani. După trei luni de căsnicie constaţi că omul de lângă tine nu este ceea ce-ţi doreşti, dar nu mai contează. După alte trei luni constaţi că eşti însărcinată. Nu-ţi pică bine, dar toate neamurile sunt în extaz. Şi uite aşa intri într-un cerc vicios… Singurul motiv care mă împinge şi pe mine să mă mărit înainte de a face un copil este cel legal. Copilul trebuie să se nască într-o familie deja formată, cu acte în regulă şi să primească numele ambilor părinţi.”
Foto: Shutterstock