Dacă puneam această întrebare acum 120 de ani, răspunsul era fără echivoc. Acum totul este o chestiune de putere şi cel mai bine poţi afla privind modul în care…
… cuplul se poartă pe ringul de dans.
Dansul pare o chestiune extrem de complicată dacă vorbim de coregrafie, postură, expresivitate etc. Cine s-a uitat la „Dansez pentru tine” a văzut cu siguranţă câtă muncă presupune un dans de 3 minute.
Bărbatul conduce, femeia îl urmează
Psihologii americani au privit însă dansul cu ochiul celui care vrea să observe relaţiile dintre cei doi membri ai perechii. Din acest punct de vedere, dansul are o regulă extrem de simplă: bărbatul conduce, femeia îl urmează. Se mai presupune apoi că amândoi cunosc paşii. Sună cunoscut? Într-un cuplu funcţional, există o serie de reguli pe care ambii parteneri le respectă şi, spun psihologii, un lider recunoscut tacit sau expres.
Lupta pentru postul de lider
Până în secolul trecut, liderul în cuplu sau „capul” gospodăriei era incontestabil bărbatul. În prezent, sociologii şi economiştii consideră capul unei gospodării a fi acea persoană care asigură mijloacele de trai familiei sau cuplului în cea mai mare măsură. De multe ori, această „funcţie” este deţinută de femeie.
Societatea noastră s-a schimbat radical în ultimii ani, iar independenţa de care se bucură fiecare individ, dar mai ales femeile, a dus nu doar la producerea de seriale ca „Totul despre sex”, ci şi la schimbarea dinamicii dintre sexe.
Schimbarea nu este una de natură să ne bucure, deoarece fiecare se simte silit sau silită să joace un rol care nu-i vine la îndemână. Dovezile abundă. Femeile înţeleg prin emancipare nevoia de a excela în carieră, dar şi în familie, efectuând o dublă zi de muncă. Tot ele consideră că un bărbat care nu corespunde întocmai cerinţelor şi nevoilor lor este bun de pus pe fugă, deoarece în zilele noastre totul vine de-a gata, nu este timp să ne şlefuim partenerii.
Bărbaţii, pe de altă parte, se întreabă: ” Din moment ce trăim în plin feminism, de ce să mai fiu atent?” De aceea nimeni nu se mai oferă să care plasele unei femei, nimeni nu mai cedează locul în mijloacele de transport etc.
Sursa problemelor
De multe ori, modul în care ne raportăm la cel de lângă noi este artificial. Ne inspirăm din ceea ce vedem în cărţi, în filme sau la prieteni pentru a şti ce i-ar plăcea perechii noastre sau pentru a şti ce se cade sau nu într-o relaţie.
De exemplu, aţi fi surprinse să ştiţi că, după ce Carrie din „Totul despre sex” a fost părăsită de iubit printr-un post-it pus pe frigider, mulţi bărbaţi şi-au zis „oh, deci se poate?” şi brusc a crescut numărul celor care îşi părăsesc iubitele indirect, fără a le privi în faţă la momentul respectiv.
Soluţia la îndemână
Nu spun că ar trebui să revenim la situaţia în care şi în cuplu, bărbatul conduce indiferent de circumstanţe. Doar că, în absenţa clarităţii în ceea ce priveşte regulile, ştacheta indiferenţei şi ostilităţii se va ridica din ce în ce mai sus.
De aceea, psihologii care analizează cuplurile pe baza modului în care dansează le recunosc disfuncţiile relaţiei pe baza unei realităţi simple. Relaţiile noastre nu funcţionează nu fiindcă trebuie să conducă unul şi nu celălalt, ci pentru că nici bărbatul şi nici femeia nu se mai relaxează în rolurile lor şi nu şi le mai joacă cu naturaleţe.
De ce să nu recunoaştem aşadar că ne place ca în unele situaţii să ne lăsăm în grija partenerului, fără ca asta să însemne că vom sta acasă şi vom face manajul tot restul vieţii? De ce nu ar recunoaşte bărbaţii că, deşi le plac femeile îndrăzneţe, uneori e plăcut să simtă că în acel moment, ei poartă pantalonii în relaţie?
Cel mai simplu lucru pe care îl putem face este să ne facem pe plac, să spunem celui de lângă noi ce ne place şi ce nu şi să nu ţinem cont de ceea ce ar face alţii în locul nostru, ci de ceea ce ne dorim noi.
Foto: Shutterstock