Dacă te-a părăsit, nu plânge: Un sfârşit e un început!

01.02.2011, 19:24.

Aproape fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, ne confruntăm cu o „ruptură” dureroasă. Avem impresia că lumea s-a sfârşit, că nimic nu ne mai face plăcere şi credem că nici un alt bărbat nu va mai reuşi să ne aducă lumină în suflet. Este chiar atât de greu să o luăm de la capăt?
S-a constatat că, în ultiÂma vreme, mai mult de 30% dintre cuplurile stabile sfârşesc prin a divorţa sau prin a se separa. Cât priveşte perechile tinere, acestea par din ce în ce mai fragile şi mai expuse „rupturilor”. Acestea sunt semne clare că toate poveştile de iubiÂre, chiar şi cele care par trainice, se pot termina. Evident, nimic nou sub soare. Nu ne vom ocupa acum de cazurile când două persoane care s-au iubit cândva decid, de bună voie, să se despartă, pentru binele amânduroÂra. Ne vom opri asupra problemelor ce apar atunÂci când unul dintre cei doi parteneri se hotărăşte să-l părăsească pe celălalt. Cel părăsit suferă enorm, intrând într-un fel de doliu sufletesc. Nu este numai durere. Este un amestec de inimă zdroÂbită, cu o furie de nedeÂscris, nostalgie, dorinţa de a se îndepărta de toţi şi de toate, rătăcire. Dar cine a murit din dragoste? Este greu să supravieţuieşti acestei dureri, este adevărat. Noi te vom sfătui cum să treci mai uşor peste momentele grele care apar la sfârşitul unei iubiri.

Învaţă să renaşti

Răspunsul poate fi găsit, mai pe larg, într-una dintre cele mai bine vândute cărţi apărute în Statele Unite în urmă cu doi ani, „De ce se termină o iubire”, scrisă de psihoÂlogul Daphne Rose Kingma. Cartea se doreşte a fi un manual de „reconstrucţie” a sufletului, iar cuvintele de ordine pentru cel care rămâne singur se pare că sunt „lăsat = renăscut”. Mai precis, cel părăsit trebuie să ajungă la concluzia că cea mai bună parte a vieţii lui abia acum urmează.
Acesta este, de fapt, începutul „refacerii” sufleteşti, o fază preliminară care, la unele persoane, durează mai puţin, la altele mai mult. Înainte de a ajunge la această fază, cel care şi-a pierdut iubirea trece printr-o perioadă de „doliu” în care evalu ează pierderea sufletească suferită: primul pas adevărat, poate cel mai important, pentru a depăşi suferinţa repede şi fără să se umilească în faţa fostului partener, implorÏ€ndu-l să se răzgÏ€ndească, să se întoarcă la el şi să îl iubească la fel ca în prima zi.

Analizează poveÂstea voastră

Găseşte un loc liniştit, departe de civilizaţie şi cât mai aproape de natură. Acest loc poate fi în casă sau în afara ei. Important este să fii izolat de tot ce înseamnă rumoare – voci, soneria telefonului, zgomotul făcut de televizor sau de radio – toate acele zgomote care îţi pot distrage atenţia.
Aşază-te comod şi meditează, lăsându-ţi gândurile să se sedimenteze. Nu-ţi impune să uiţi tot ce a fost, ar fi o risipă inutilă de energie. Este mult mai indicat să-ţi analizezi amintirile şi să le ordonezi.
Scrie pe o foaie cum te-ai îndrăgostit, ce te-a frapat în primul moment la el, dar şi toate acele mici neînţelegeri care ar fi putut să te facă să intuÂieşti viitorul eşec al relaţiei voastre. Încearcă să-ţi aminteşti starea sufletească în care erai atunci când te-ai îndrăÂgostit – erai în căutarea marii iubiri sau nu îţi doreai decât o avenÂtură? Descrie chiar şi un cadou plin de semnificaţii pe care l-ai făcut partenerului.
Înfruntă acum momentul finalului şi analizează ce a produs ruptura definitivă. Scrie-i „fostului” o scrisoare înveninată şi trece în revistă toate defectele, toate lipsurile lui, toate greşelile pe care le-a făcut faţă de tine şi tot ceea ce ţi-a făcut viaţa grea alături.

Foto: Shutterstock