Bătaia nu e ruptă din rai, dar înţelepciunea ta în relaţia cu copilul tău, da.
Există părinţi şi părinţi: unii sunt prea indulgenţi, alţii prea aspri, prea rigizi. Care este însă doza ideală de „militărie” pe care ar trebui să o aplici în educarea copilului tău?
FII DESCHISĂ CU EL
Ca în orice relaţie, nu vor întârzia să apară „poticneli” şi în relaţia cu copilul tău. E absolut firesc, e inevitabil când doi oameni interacţionează, fie ei adult şi copil. Însă, dacă îţi doreşti să ai o bună relaţie cu odrasla ta, atitudinea ta în aceste momente este esenţială.
În primul rând, nu trebuie să te comporţi ca şi cum fiul/fiica ta este un bun al tău, care trebuie să te asculte orbeşte şi să „execute” tot ce i-ai cerut tu să facă. Nu înseamnă că, dacă nu zice şi nu face ca tine, este neapărat greşit comportamentul lui. În fond, nu uita că are şi el personalitatea lui şi că rolul tău este să-i îndrumi paşii şi să-i oferi o perspectivă obiectivă asupra vieţii, nu să faci din el o copie fidelă a ta. De aceea, încearcă să ai o atitudine deschisă, flexibilă şi ţine cont şi de nevoile lui, nu numai de „ceea ce este bine”.
PEDEPSEŞTE-L,DAR CONSTRUCTIV
Să-l pedepsesc, să nu-l pedepsesc? Şi dacă îl pedepsesc, cât de severă să fiu? Cu siguranţă ţi s-a întâmplat şi ţie la un moment dat să stai în cumpănă. Li se întâmplă tuturor părinţilor care îşi doresc să fie echilibraţi şi să aibă o atitudine cât mai corectă faţă de copilul lor. Ei bine, ceea ce ar trebui să iei în considerare întotdeauna atunci când ajungi în situaţia de a-l pedepsi este că faci asta pentru a-i arăta că a greşit şi că fiecare greşeală are consecinţe. Şi, mult mai important, înainte de a ajunge la pedeapsă, explică-i ce a greşit şi cum ar fi trebuit să procedeze. Iar măsura pedepsei trebuie să o stabileşti în funcţie de gravitatea faptei sale. Şi, încă ceva: nu apela la violenţă fizică sau verbală! Nu uita că trebuie să înveţe ceva de pe urma pedepsei, iar violenţa nu aduce nimic bun.
Impune-i limite, dar nu legi
Este bine să ştie copilul de frica părinţilor? De „frică” e mult spus, pentru că voi nu ar trebui să aveţi rolul unor „sperietori”. Să vă respecte şi, implicit, să respecte ceea ce-i cereţi, da. Este, într-adevăr, important ca un copil să ştie că există anumite limite pe care nu trebuie să le depăşească şi că nu totul îi este permis. Altfel spus, dă-i libertate, dar cu nişte limite bine stabilite. Asta pentru că, chiar şi în relaţia cu copilul tău, democraţia prost înţeleasă se poate lăsa cu urmări deloc plăcute. Pe de altă parte, la fel de important este respectul vostru, al părinţilor faţă de el. Numai astfel va porni în viaţă cu adevărat educat şi încrezător în forţele proprii.