Nu vorbim de cazurile evidente, când bărbatul are peste 30 de ani, s-a plictisit de viaţa de burlac şi a ajuns la conluzia că trebuie să înceapă o familie. Ne referim la…
… acei bărbaţi care ar mai fi avut timp să „petreacă”, dar au preferat să facă pasul cel mare, la altar. În cazul lor căsătoria este o decizie, nu un pas ce se cuvine să fie făcut.
Noi am mers direct la sursă pentru a afla ce factori influenţează această decizie şi am stat de vorbă cu un bărbat care s-a însurat la vârsta de 26 de ani. Tot el ne spune cum poţi înlătura frica unui bărbat de însurătoare!
Mihai este căsătorit de şapte ani şi a decis să facă pasul cel mare după doi ani de relaţie. Întrebat ce l-a determinat să facă acest pas, el mă corectează şi spune că însurătoarea nu este un pas, sau cel puţin nu ar trebui să fie. Nu ar trebui să simţi că ai de parcurs o distanţă, pentru a lua această decizie.
În cazul lui căsătoria a fost mai mult o formalitate, care nu i-a afectat în niciun fel relaţia de cuplu. Încearcă să compare relaţia, înainte şi după căsătorie, dar spune că nu există nicio diferenţă.
Care a fost motivul principal pentru care a luat-o de soţie?
Deşi spune că totul s-a petrecut natural, iar decizia a fost de comun acord, fără căzut în genunchi şi inel de logodnă, Mihai a simţit nevoia să oficializeze relaţia în primul rând pentru a-i arăta iubitei că intenţiile lui sunt serioase.
„M-am gândit că dacă îi spun că vreau să ne căsătorim, îi voi inspira încrederea de care are nevoie.”
„Nu doar sentimentele contează. De exemplu, nu aş recomanda unui bărbat să ia de soţie o femeie, doar pentru că a realizat că o iubeşte”, adaugă Mihai. El spune că o relaţie trebuie să treacă testul timpului. Mai exact, un bărbat se va simţi mai tentat să păşească la altar, dacă a locuit o perioadă cu iubita lui şi au înfruntat împreună atât lucruri bune, cât şi rele.
„O perioadă de probă îţi va oferi certitudinea că ştii în ce te aşteaptă. Această perioadă poate înlătura temerile bărbaţilor care sunt speriaţi de însurătoare.”
Un alt motiv pentru care Mihai s-a căsătorit este şi faptul că între ei există o armonie tacită şi o acceptare reciprocă.
„Pornind de la ideea că nimeni nu e perfect, căsătoria devine un pas natural, dacă remarci că îi tolerezi defectele în mod instinciv, fără vreun efort.”
Mai apoi, Mihai mărturiseşte că şi rudele au avut un rol în decizia lor de a se căsători, pentru că deja existau întrebări şi curiozităţi despre planurile lor de viitor din partea ambelor familii.
Întrebat dacă nu cumva s-a căsătorit şi pentru a avea parte de grija constantă din partea unei femei, Mihai spune că nu aceste lucruri ar trebui să împlinească un bărbat în plan sentimental, astfel încât să se lege pe viaţă de o femeie.
El afirmă că nu s-a gândit niciodată să se însoară ca să aibă cine să-i spele rufele sau să-i calce cămăşile.
„Dacă mă îngrijeşte din proprie iniţiativă, nu mă împotrivesc, dar nu am completat înainte de căsătorie vreo listă cu ce trebuie să facă ea pentru mine. Ne-am ajutat reciproc, din instinct, dar dacă ea ar refuza, de exemplu, să-mi mai gătească, nu aş intenta divorţul.”