Prezentă la București pentru un nou seminar „The Journey”, Brandon Bays, expertă în vindecarea minte-corp și autoare a bestseller-ului cu același nume, a stat de vorbă cu Unica despre cum ne putem depăși traumele si cum putem trăi mai liber.
Ce înseamnă exact „The Journey” ?
În primul rând, este Călătoria emoțională, care te ghidează către cauzele emoționale ale problemelor. Apoi, este Călătoria fizică, drumul către amintirile stocate în celule și accesul către aceste amintiri. Apoi este un modul pentru avansați, „Advanced Skills” în care îi ajutăm pe oameni să lupte mai departe cu toate acestea. Suplimentar, mai avem un proces care lucrează la nivelul ADN-ului, ștergând convingerile negative. și desigur, practicăm meditația. Oamenii sunt astăzi mult mai profunzi decât erau odinioară, așa că partea de învățare este din ce în ce mai redusă, ajungem foarte repede la partea de „proces”…
Care sunt cele mai frecvente motive și cauze ale acestor probleme emoționale pe care le au oamenii?
Fiecare persoană este diferită. Atunci când simți o emoție puternică și o reprimi, se produce o reacție biochimică și această reacție ajunge la receptorii celulei, blocând-o. „Călătoria” te ajută să obții acces la partea conștientă care se află în celule și să o eliberezi. Ajungi să ierți ceea ce s-a întâmplat… și atunci când se nasc celulele noi, ele se nasc fără a mai purta aceste amintiri dureroase. Îmi amintesc o femeie care a venit la mine cu o traumă, rezultată în urma unui avort; se simțea atât de vinovată încât în fiecare seară adormea plângând, nefiind capabilă să se ierte pe ea însăși. Fiecare persoană este unică și are probleme ei unice… De multe ori, depresiile se nasc din traume pe care încerci să le ascunzi. și când începi să reprimi o emoție, ajungi să le reprimi pe toate. Persoanele care vin să înceapă „Călătoria” sunt de multe ori oameni de succes, dar care realizează că sunt lături ale vieții lor care nu funcționează. Au succes dar se opresc la un moment dat din drum, nu mai pot înainta. La fel și în cazul relațiilor. Așadar, „Călătoria” te ajută să ai ajungi la acei sabotori tăcuți dinăuntrul tău. De exemplu, poate că o parte din tine spune „vreau să-mi întâlnesc sufletul-pereche”, în timp ce o altă parte spune „nu, în niciun caz eu nu pot fi atrăgător pentru cineva”. De multe ori, deși avem o intenție pozitivă la suprafață, ceva dinăuntrul nostru ne sabotează, ne oprește. Trebuie să ajungem să descoperim ce ne oprește, ce ne limitează, altfel vom rămâne blocați în gânduri de genul „de ce am mereu ghinion, de ce mi se întâmplă asta mie?”.
Știm cu toții gândurile acestea. Ce e de făcut atunci?
Trebuie să ajungem la cauzele profunde și să le rezolvăm, iar atunci se vor deschide toate ușile: jobul ideal va veni la noi, ne vom găsi partenerul dorit, pentru că acum nu ne mai apărăm împotriva lor, nu ne mai blocăm.
Și cum este metoda dvs. diferită față de alte metode care te pot duce la aceste rezultate, de exemplu terapia clasică?
Este foarte diferită. Trebuie să știți că și eu am fost terapeut, în diferite metode, dar aceasta este singura metodă de care știu care are puterea de a te deschide către inteligența infinită, în acest câmp infinit de iubire care este esența ta. Acest proces despre care vorbesc nu se petrece la nivelul minții, se petrece la cel mai adânc nivel al ființei tale. Partea aceea din tine care îți aduce strălucirea în ochi, care te face să exiști și să te regenerezi. Este singură metodă pe care o cunosc care te duce într-o călătorie prin toate limitările, minciunile, blocajele, traumele și emoțiile reprimate pe care le-ai acumulat și te deschide către eul tău infinit. Este o transformare la cel mai profund nivel, o călătorie înăuntrul corpului tău ghidată de suflet. Mintea crede că știe totul, dar este arogantă. Acest proces, cum spuneam, nu se petrece la nivelul minții, ci al sufletului.
Dar nu poți face această călătorie de unul singur? Ai nevoie de o persoană din exterior care să te ghideze?
Chiar și eu merg la un terapeut, o dată pe săptămână. De exemplu mâine (n. red. înaintea seminarului de la București) voi face un „Journey Process” cu un alt practician, nici nu mă gândesc să urc pe scenă fără să trec prin asta, iar motivul este că mintea noastră ne joacă feste. Crede că știe totul, de aceea ai nevoie de cineva, pentru că atunci te privești dinafară și ești gata să te desprinzi, să te eliberezi, să atingi înțelepciunea infinită. Dacă ai încerca să faci asta singur, ar fi că și cum ți-ai folosi mintea pentru a te duce într-un loc de dincolo de minte. E important să ai un prieten care să te ghideze și să îți fie sprijin.
De multe ori, noi suntem învățați încă din copilărie să ne ascundem emoțiile. Ni se spune mereu să nu plângem, să nu-i lăsăm pe ceilalți să ne vadă slăbiciunile. Cum ne afectează asta ca adulți?
Cred că asta este unul dintre motive pentru care atâția oameni suferă, în toată lumea. |n toate țările în care am fost, oamenii sunt învățați să-și reprime emoțiile. Așa că mare parte din ceea ce fac eu este să sparg aceste tipare nesănătoase. E ca un fel de dependență, prima noastră reacție la emoții este să le ascundem și să le acoperim cu altceva: alcool, fumat, Facebook, sunat un prieten. Orice, doar să nu ne mai simțim emoțiile. Primul pas pentru a rupe această dependență este să învățăm să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne asumăm ceea ce simțim. Să ne dăm voie să simțim.
De ce ne este atât de frică de emoțiile puternice?
Pentru că suntem condiționați cultural. De părinții noștri, de profesorii noștri, de prietenii noștri. Uneori de istoria țării noastre. Mă refer mai ales la țările care au suferit dictaturi și sisteme de opresiune. Ajunge în ADN-ul tău informația că dacă simți și dacă îți exprimi opinia, vei fi ucis. Cred că asta s-a întâmplat și aici, mai ales pe vremea regimului lui Ceaușescu, iar acum vă zbateți să vă eliberați de această moștenire.
Traumele colective se transmit din generație în generație…
Exact. Eu, de exemplu, sunt new yorkeză, iar noi, new-yorkezii avem o astfel de traumă colectivă, înscrisă în ADN-ul nostru. Există un domeniu care se numește „epigenetică” și stabilește științific că lucrurile întâmplate în trecut ne sunt înscrise în ADN. De aceea practicăm o metodă care lucrează cu ADN-ul.
Asta înseamnă că această metodă are puterea de a schimba programarea genetică a ADN-ului?
Este foarte posibil. Nu știu asta cu siguranță, tot ce știu este că oamenii descoperă că nu mai sunt ținuți prizonieri de lucrurile petrecute în trecut. Povara se risipește. Oamenii se simt liberi să fie ei înșiși. Dacă asta se vede în ADN-ul lor, mi-ar plăcea să cred că așa se întâmplă. Nu știu asta cu siguranță, dar știu că trupurilor lor se vindecă, acesta fiind un rezultat al procesului. Iar ADN-ul este păstrat în nucleul fiecărei celule, deci, dacă celulele tale se vindecă…
The Journey a pornit de la experiența ta personală. Cum s-a dezvoltat?
Da, a pornit acum 23 de ani, dar de atunci s-a extins enorm, am început să lucrez cu doctori, cu psihiatri, cu programe guvernamentale. Sunt foarte multe cursuri dintre care poți opta, în afară de cel de bază, Journey Intensive, sunt multe zone care pot fi explorate, zona relațiilor, a egoului, a succesului. Avem și un program special pentru copii.
Ce părere aveți despre obsesia noastră pentru succes?
Nu o văd în termeni de a avea succes sau a nu avea. E vorba despre a-ți trăi viața pe deplin, la adevăratul ei potențial. Asta înseamnă să ai relații frumoase, un job care te împlinește, să-ți exprimi creativitatea, să ai o viață de familie în care să te simți întreg. Nu-mi place cuvântul „succes”, pentru că se referă la zona financiară, mă interesează „împlinirea”, în sensul de a te simți împlinit că ființă umană, de a-ți trăi potențialul la maximum, de a te simți acasă în propria piele. Să te simți fericit cu tine însuți. împlinirea vine din interior. Uitați-vă câte vedete se sinucid, deși pare că au totul: bani, faimă, parteneri la fel de faimoși. Dar au totul din punct de vedere exterior, și cu toate astea, se simt goi pe dinăuntru. Nimic din exterior nu-ți poate aduce împlinirea!
Ce ați învățat cel mai important până acum?
Că este un privilegiu să fii în viață! Atunci când ești aproape de moarte, începi să prețuiești viața, să fii recunoscător pentru ea.
Foto: PR
Ultima modificare octombrie 27, 2017 4:58 pm