Am mai întâlnit genul «divorţat», dar cât se poate de căsătorit, care te umple de cadouri pentru a suplini timpul pe care nu îl petrece cu tine, sub diferite motivaţii puerile. Deşi face o mare pasiune şi îţi dovedeşte că te iubeşte cu adevărat, din laşitate şi comoditate, preferă să rămână cu nevasta urâtă, mereu la cratiţă şi care nu-l ceartă când întârzie sau când nu vine noaptea acasă.
Divorţatul plângăcios
Dar cel mai rău dintre toţi este divorţatul pe bune, care a rămas cu nişte traume atât de adânci încât îţi plânge pe umăr până te lasă nervii.
Homosexualul interesat
Mai există tipul homosexualului frumos, bine îmbrăcat, bogat şi cu situaţie socială, care trebuie să aibă o legătură cu o femeie pentru a salva aparenţele.
Bărbatul preşuleţ
Unul dintre cele mai nesuferite specimene este tipul lipsit de personalitate, care nu opune nici o rezistenţă, face tot ce-i ceri şi nu are păreri personale. Parcă e lipsit de viaţă: dacă nu ar respira, ai putea jura că nu mai trăieşte. Este de acord cu tot ce spui şi crezi că e aşa pentru că te iubeşte, dar, culmea, el nu are nimic de obiectat nici când îi dai papucii.
A terminat cel puţin două facultăţi (Dumnezeu ştie cum!) şi foloseşte cuvinte pompoase, îţi face teoria chibritului ore întregi, de parcă ai fi grea de cap. De s-ar vedea cât e de penibil cu muşchii creierului încordaţi! De multe ori cred că n-am răbdare cu bărbaţii, că sunt superficială sau cer prea mult de la ei. Mulţi spun că nu există ceea ce caut eu, că, de fapt, cuplurile căsătorite învaţă să se suporte şi că, după un timp, nu mai există nici o tresărire sau emoţie, ci o mare plictiseală în doi, o rutină şi o îngăduinţă reciprocă.
Eu refuz să cred lucrul acesta! Mai cred că undeva există un bărbat care să aibă aceleaşi visuri cu ale mele, aceeaşi pasiune şi poftă de viaţă, aceeaşi hotărâre de a întemeia o familie, în a-şi asuma responsabilităţi, în a face atât lucruri serioase (copii, carieră), dar şi frumoase sau nebuneşti (distracţie, călătorii, prieteni). Vreau un bărbat care să-mi fie egal, să ne iubim, să fim cei mai buni prieteni şi să ne respectăm. Aici vreau să-mi daţi un sfat.
Să revin cu picioarele pe pământ şi să accept un bărbat oarecare, numai ca să fiu în rând cu lumea, sau să-mi caut perechea în continuare? Trebuie să vă spun că nu regret nimic din ce am trăit şi nici nu sunt disperată că sunt tot singură. Sunt optimistă şi ştiu că într-o zi voi reuşi. Foto: Shutterstock