Într-un magazin oarecare, e în regulă să plăteşti tu. Dar dacă asta se întâmplă la restaurant, partenerul tău se va simţi cu siguranţă jenat. Ce semnificaţie are faptul că femeia este „capul familiei“, stăpâna banilor, femela alfa?
Scenariul clasic al unei familii sau al unui cuplu tradiţional ne arată o imagine în care, de cele mai multe ori, partenerii îşi ţin banii laolaltă şi decid împreună cum îi cheltuiesc, astfel că e de aşteptat ca veniturile crescute să le îmbunătăţească stilul de viaţă şi să ajute relaţia de cuplu. Ei devin mai relaxaţi, pot merge în mai multe vacanţe, îşi pot permite mai multe distracţii şi se simt mai în siguranţă în privinţa viitorului. Toate acestea duc la dorinţa de a concretiza traiul în doi cu întemeierea unei familii şi apariţia copiilor.
Câştig mai bine, trăim mai bine?
În societatea de azi, observăm din ce în ce mai multe cupluri care optează pentru varianta separării bugetelor, din dife-rite considerente, care ţin de priorităţile fiecăruia. În situaţia în care cei doi îşi ges-tionează separat banii, dar şi diferenţa între veniturile lor este mare, deseori apar dificultăţi. Cei doi îşi permit stiluri de viaţă diferite, drept urmare unul dintre parteneri îşi va contura aşteptări diferite faţă de celălalt. Dacă ea este ambiţioasă, orientată spre viitor, probabil îşi va investi banii într-o casă sau în alte proprietăţi. Va căuta siguranţa financiară pentru ea şi copii, astfel ca într-o bună zi să poată munci mai puţin. Trage acum din greu pentru a-i fi uşor mai târziu. Acesta este genul de femeie prudentă, care nu aruncă cu banii pe fereastră. Cazul opus, dacă ne referim la femeia orientată mai degrabă spre prezent, este cel în care se va concentra să profite de avantajele oferite de bani, de la haine şi bijuterii la vacanţe luxoase. În ambele situaţii, el va fi dezavantajat. În prima variantă, când ea munceşte pentru viitorul lor comun, el va trebui să recunoască meritele şi forţa ei, declanşându-se involuntar sentimentul inferiorităţii. În a doua variantă, nu va putea ţine pasul cu stilul ei de viaţă şi, din nou, se va simţi mai slab. Din păcate, dezechilibrul financiar îşi pune amprenta asupra bărbatului şi, mai departe, asupra relaţiei. Iată în continuare care sunt scenariile-capcană în care pică bărbatul.
Scenariul comodităţii
El se acomodează, se bucură de avantajele şi îmbunătăţirea stilului de viaţă şi în aparenţă nu îşi face griji că ar putea apărea probleme între ei. Pe zi ce trece, alunecă într-o stare de copil, plasându-şi parte- nera într-un rol parental şi simţindu-se în siguranţă alături de ea. Tocmai datorită comodităţii, nu se simte obligat să preia din treburile casnice, mai ales dacă ea nu insistă; chiar dacă petrece mult mai mult timp la birou decât el, ea va continua să se ocupe de gospodărie şi să organizeze viaţa de cuplu. Obiceiurile ei de la birou, de a face totul să meargă bine şi eficient, se manifestă şi acasă, iar el îi cedează treptat dreptul de a lua deciziile. Cu timpul, ea devine obosită şi frustrată, începând să-i reproşeze partenerului lipsa de implicare. De obicei, criticile ei apar după ce femeia a aşteptat mult timp ca partenerul să-şi dea seama singur de nemulţumirile ei şi să o sprijine mai mult, preluând o parte din responsabilităţi, lucru care nu s-a întâmplat.
Scenariul frustrăţii
El se teme că ea îl va respecta mai puţin şi că va fi atrasă de bărbaţi cu un statut financiar mai bun şi încearcă, în diferite moduri, să păstreze controlul în relaţie. Uneori devine extrem de posesiv, îl de-ranjează viaţă socială activă a partenerei. De asemenea, se poate transforma într-un dominator, insistând ca ea să rămână într-un rol feminin tradiţional, ocupându-se de treburile domestice. În cazul apariţiei copiilor, se implică extrem de puţin în creşterea lor, pretin-zând că acest rol îi aparţine femeii. Invidios pe succesul partenerei, el poate, uneori, să-i pună beţe în roate la locul de muncă sau să încerce un şantaj emoţional, criticând-o că-şi neglijează familia în favoarea carierei. În cel mai rău caz, se simte desconsiderat şi se distanţează de ea, căutându-şi alte preocupări şi consolări, de la cele mai puţin dăunătoare, precum sporturi aventuroase, la acelea care cu uşu- rinţă devin vicii, precum alcoolul, ieşiri nocturne, jocuri de noroc.
Anumite trăsături de caracter ale femeii, precum o voinţă mai dezvoltată şi puterea de a lua hotărâri mai repede şi mai uşor, cumulate cu surse de venit mai mari decât ale soţului sau iubitului, duc involuntar la preluarea rolului de autoritate în cuplu. Bineînţeles că femeia va rezolva anumite sarcini domestice care nu îi fac plăcere, pe care el le tot amână sau nu le face suficient de bine, după criteriile ei. Deşi din punct de vedere socioprofesional se descurcă excelent, ea nu va înceta în sinea ei să-şi dorească un model de cuplu tradiţional, în care femeia lasă anumite sarcini în grija partenerului. Pe un fond de nesiguranţă socială, el se va bucura, într-o primă fază, că ea se ocupă de toate, însă cu timpul va deveni intimidat de prezenţa ei şi va tinde să-şi ascundă temerile şi îngrijorările, te-mându-se că ea nu le-ar înţelege. Astfel, ea se simte dezamăgită de el, iar el se ascunde de ea în multe privinţe. Fiind mai sigură pe ea şi mai deschisă comunicării, femeia începe să vorbească despre nevoile ei şi îşi exprimă deschis părerile. În acest moment critic, reacţiile partenerului nu întârzie să apară: fie se simte presat să performeze, îşi doreşte să fie un partener bun şi să fie pe placul ei, dar îşi va pierde o parte din aerul masculin; dacă femeia îl apreciază cu adevărat pentru capacităţile lui, acest lucru e în regulă, însă dacă femeia îi pretinde mai mult decât poate el să ofere, va dobândi sentimente de inadecvare şi se va închide tot mai mult în sine. Apoi, în al doilea caz, el nu acceptă schimbările ei şi rămâne în continuare orientat spre propriile sale nevoi; caută modalităţi să-şi păstreze o situaţie de putere în cuplu şi adesea face acest lucru evidenţiind defectele ei şi reproşându-i tot ce nu face bine. Scăzându-i partenerei sale stima de sine, el evită să se implice în relaţie mai mult decât e confortabil pentru el, şi astfel reuşeşte să stabilească regulile cuplului. Este de preferat, ca femeie, să eviţi să ajungi ,acasă, în astfel de scenarii, care să-ţi umbrească succesul profesional. Trebuie să te cunoşti pe tine însăţi pentru a şti cu cine doreşti să-ţi împarţi viaţa: fie un bărbat puternic care vede într-o femeie de carieră o provocare continuă şi nu se va simţi complexat vreodată, fie unul mai „slab de înger“, dar care, totuşi, să-ţi poată oferi grija şi afecţiunea de care ai nevoie în sânul familiei.
Ce e de făcut?
Modernizarea societăţii a condus la o răsturnare a valorilor tradiţionale, în care bărbatul era capul familiei şi principala sursă de venit, astfel că multe femei ajung să se regăsească în aceste situaţii. Ce le rămâne de făcut? Să comunice, să discute calm despre bani sau despre orice problemă apărută în relaţie. Să analizeze împreună ce variante au de a ieşi din situaţia nedorită, pentru ca fiecare să se simtă res-pectat şi mulţumit cu ce primeşte şi oferă în cuplu.
În SUA, în 1969, în 4% din cupluri femeile câştigau mai mult; în prezent, procentul este 19%, iar 25% câştigă egal. Efectele psihologice, sociale şi familiale încep să fie vizibile: sunt o mulţime de femei frumoase şi inteligente, de 30-35 de ani, care nu mai reuşesc să-şi găsească un partener potrivit. Iar după ce femeia nu va mai fi plătită mai prost decât un bărbat pentru acelaşi tip de muncă, rolul femeii în cuplu va cunoaşte modificări şi mai mari.