De ce-ţi displace X de la prima vedere? De ce te sună Y fix când te gândeai la el? Ai intuiţie. O calitate preţioasă: ascult-o, ca să nu dai greş cu oamenii din jurul tău.
În definiţia psihologilor, intuiţia este cel de-al şaselea simţ şi sinteza celorlalte cinci (auzul, văzul, mirosul, gustul şi pipăitul – simţul tactil). Este o formă a inteligenţei emoţionale, instinctive, „născută” în emisfera dreaptă a creierului (centrul creativităţii, al imaginaţiei). Se ştie că noi, femeile, avem emisfera dreaptă mai dezvoltată (pe când la bărbaţi domină emisfera stângă, sediul gândirii logice). Deci suntem, chiar prin anatomie, mai intuitive. Numai că sistemul nostru de educa- ţie, bazat pe raţiune, încearcă să ne lase fără această excepţională însuşire feminină. Un dar înnăscut
|n Occident înfloresc „şcolile de dezvoltare a intuiţiei”: cursanţii învaţă să capteze această mică voce interioară şi să o canalizeze. Noi, aici, acasă, ce putem face? Să fim… autodidacte: să
învăţăm singure să ne folosim intuiţ ia. Psihologii ne încurajează: nu e foarte complicat, pentru că intuiţia este un dar înnăscut. O avem, totul este să ne lăsăm conduse de ea, să nu o sugrumăm disecând şi punând la îndoială mesajele pe care ni le trimite. Cu cât îi acordăm mai multă încredere, cu atât mai mult se dezvoltă şi ne ajută. Ca o busolă care ne arată încotro să o luăm în viaţă.
Foto: Shutterstock