Iubite cititoare, uite că am făcut un efort și m-am deplasat pentru dumneavoastră la fața locului în Napoli, să îl parcurg, încă dinainte de moarte, cum trebuie să facă fiecare dintre noi.
Am ajuns și am constatat: e murdar. Asta e. La Camorra, Mafia dumnealor, stăpânește afacerile cu gunoaie și nu mai catadicsesc să le strângă. Le lasă așa, ca pe Aleea Livezilor, la noi, în Ferentari. Olfactiv și vizual nu e prea plăcut. Dacă aveți, însă, un ficat destoinic nu vor fi probleme. Veți trece peste.
Totodată, zidurile orașului stau să cadă peste oameni. Iar ele, zidurile, au fost îmbrăcate toate într-o haină de cuvinte, cele mai multe murdare și ele – înjurături, nenorociri. Așa este. Dar!, sper că îmi dați dreptul la o conjuncție adversativă care să dea viață textului: dar e superb.
La Napoli e mai frumos decât oriunde altundeva pe pământ, dacă te uiți de la distanță sau dacă te faci că nu vezi decorul acestei prăbușiri. Napoletanii așa fac – se fac și ei că nu văd, și sunt încredințați că trăiesc într-un loc unic, așa cum altul pe planetă nu mai este. Au dreptate în credința lor. Și uite că merg mai departe, mărșăluind pe marile lor bulevarde, străjuiți de gunoaie și de marea frumusețe.
Iubite citioare, dacă iubiți paradoxurile, mai ales, trebuie să vă îndreptați degrabă către acest port. Cât despre securitate, nu e așa de greu să rămâi în viață (dacă, desigur, vă place viața). Dacă nu știți să vorbiți cu golanii pe limba lor, atunci evitați străzile înguste din cartierele mărginașe. Rămâneți în lumină. Ce vreți și dumnevoastră acum?! E cel mai latino-american oraș din Europa. O favelă îngropată în resturi menajere și splendoare, întocmai cum am precizat.
Dacă, însă, sunteți una dintre acelea care se simt bine într-o farmacie, într-un mediu aseptic, atunci regret enorm, și chiar etern: Napoli nu e pentru domnia voastră. Nu o să vă placă. Stați acasă.
Așadar, doar pentru cele în drept, care vor merge către. Știu că țineți la siluete, dar chiar și așa la vechea pizzerie Da Michele, unde servesc doar două tipuri de pizza și decorul e neschimbat de decenii și așa va rămâne, tot va trebui să poposiți…
Știți dumneavoastră: mâncați (dar nu ca Elena Udrea), rugați-vă (dar nu ca Elena Udrea), iubiți (dar nu ca Elena Udrea). Sau, mă rog, faceți ce vreți, atât îndrăznesc să vă rog: luați-vă răgaz măcar o zi din trecerea timpului să vă uluiți de Napoli. Veți câștiga o poveste.