Trebuie să spun din capul locului că nu sunt mare fan seriale polițiste made in England și asta pentru că nu reușesc să mă împac cu ritmul lent de buldog mic și gras pe care acestea îl au. Însă apreciez și recomand seriale de toate națiile chiar dacă unele au numai două viteze (încet și încetișor) cum e cazul „englezoaicelor” sau îți zgârie urechile pe dinăuntru cum o fac ”braziliencele” sau ”turcoaicele”.
Fără doar și poate, englezii fac filme și seriale extraordinare (am multe exemple în minte), iar dacă reușești să te obișnuiești cu ritmul, o să ai parte de o experiență cinematografică interesantă.
Așadar, săptămâna asta m-am gândit să o iau pe calea ceaiului de la ora 5 și am săpat adânc în memorie după purtătoare de insigne englezești. După două ceaiuri și un castron de porridge, am găsit 3 seriale pe care le recomand din toată inima.
Luther – Un Max Payne mai bun decât originalul
Îmi place Ildris Elba și îl consider un actor de mare angajament artistic. Chiar dacă posedă talentul ”fatal” de a juca periodic în filme și seriale care îl coboară în clasament, Ildris își încordează mușchii după fiecare rol neinspirat și reușește într-un timp record să revină și să rămână în atenția publicului spectator.
Revenind la oile noastre, Luther-ul lui Ildris Elba este un serial polițist foarte bine făcut și foarte bine prezentat. Producția a ajuns la sezonul 5 și are o promisiune de încă o felie de 6 episoade, undeva în vara anului viitor.
În acest serial, Ildris Elba este DCI (DeputyChief Inspector) John Luther, un detectiv englez mai deștept și mai talentat decât alți detectivi englezi, din secția lui de poliție, care are deosebitul talent de a intra în cele mai nasoale încurcături, „combinații personale” din care iese din ce în ce mai șifonat. Este specialist în cazurile complicate pe care nimeni nu le vrea, investigații grele pe care le rezolvă într-un stil personal aflat undeva la limita legalității.
Foarte bun serialul, foarte interesante cazurile, foarte mișto actorii, mai ales personajul feminin interpretat de Ruth Wilson (posesoarea unui Glob de Aur pentru rolul din Affair) care umple elegant toate găurile unui film care circulă uneori cu a doua pe autostradă.
Perechea polițist – criminal, (Luther – Alice) face toți banii și colorează interesant acțiunea. Prestația lui Ruth Wilson mi s-a părut mai inspirată și mai bună decât a lui Idris Elba și înclin să cred că fără personajul Alice, serialul ar fi fost un alt cop story de duzină.
Una peste alta, Luther este un cop-series super reușit care are toate șansele să te scoată din mrejele unui week-end plictisitor. I like it a lot!
Bodyguard – Umbra lui Kevin Costner la Cozia!
Dacă ești fan Game of Thrones atunci n-ai voie să-l ratezi pe Bodyguard. De ce spun asta? Pentru că actorul din rolul principal este chiar Robb Stark (Richard Madden), junele curajos al casei Stark care a avut la un moment dat proasta inspirație să se ia în dantură cu frații Lannister și a murit de o săgeată înfiptă în gât, undeva pe la sezonul 5 (parcă?).
Pentru rolul din Bodyguard, Richard Madden s-a pregatit îndelung. Și-a scos săgeata din gât, și-a aruncat paloșul și hainele tribale și a îmbrăcat costumul ieftin al unui polițist englez bântuit de PTSD (post traumatic stres) care este trimis să asigure paza unui demnitar al parlamentului englez, pe care îl pazeste de îi zboară toți fulgii și dimineața, și la pranz, și seara într-un rol simplu, fără multe replici în script.
Ideea e că polițistul cel tăcut ajunge la un moment dat să încurce rău de tot ițele unui scandal politic deja complicat și asta îi aduce cadou un loc pe lista celor mai căutați oameni din Anglia plus o promisiune fermă de „find him and kill him”
Serialul este captivant și te prinde, iar finalul este pe măsura trendului filmelor englezești din ultimii ani care lasă tot suspansul pe ultimele minute.
Line of duty – Dacă crezi că este greu să prinzi criminali, încearcă să prinzi politiști.
Line of duty este oarecum diferit de celelalte polițiste englezești pentru că serialul are în esență doar doi „jucători” în arena. În colțul roșu al ringului îi avem copper-i (gabori în engleză) care au ales the dark side of the force, adică să ia șpagă și să facă manevre cu infractorii, iar în colțul albastru avem una bucată echipă detectivi de la AC-12 (Internal Affairs-ul britanic) care trebuie să-i prinda pe cei din coltul rosu. Adică polițiști care trebuie să prindă polițiști.
Ideea acestui serial nu este nouă, am mai văzut producții similare în viața mea serialistică, dar ceea ce dă culoare poveștii cu hoții și vardistii din Anglia sunt cazurile în sine. Polițiștii corupți sunt foarte buni la acoperit urme și la șmecherit probe, deci sunt foarte greu de prins. Corupția sistemului judiciar englez este și ea prezentă în schemă, iar toate aceste elemente legate într-un scenariu inteligent și bine gândit, coloreaza elegant acest serial.
Mi-a plăcut foarte mult jocul de-a șoarecele și pisica englezească al acestei producții ajunse la sezonul 5. Deși pare lung și parcă nu-ți vine să te apuci de el, Line of duty este un serial de întindere medie. Sezoanele au câte 6 episoade ceea ce inseamna cam 3 sezoane standard. E drept, episoadele sunt cam lungi, 60 de minute în loc de 45 cât e normal, dar scenariu e consistent și susține timpul în plus.
La final de pledoarie, recunosc că îmi este foarte greu să fac un clasament al celor 3 polițiste englezești de azi. Toate sunt bune, toate merg bine și nu plictisesc audiența.
Totuși, dacă mi se pune un pistol la tâmplă, cred că Luther ar fi pe primul loc (pentru actori și poveste), Line of duty pe locul doi, pentru cazuistică polițistă, și ultimul loc, dar nu cel din urma, Bodyguard pentru intrigă și pentru că sunt fan HouseStark.
Am spus de multe ori, timpul este inamicul numărul unu al serialistului pătimaș. Când nu știi la ce serial să te uiți, aruncă o privirepe serialex.ro și poate îti vine vreo idee. Nici eu nu am timp de pierdut, asa că recomand numai seriale bune.