Acum niște ani am văzut un film tare bun, de suflet și plin de umor, în care jucau doi mari actori, care nu întâmplător sunt unii dintre actorii mei preferați: Jack Nicholson și Morgan Freeman. Iar filmul se numește „Bucket List”. Sigur l-ați văzut, iar cei care nu ați avut ocazia ar trebui să îl vizionați. O să vă prindă bine. Ideea unei liste, a unor lucruri pe care nu ai apucat, dar îți dorești mult să le faci, o am în minte de mult timp și am realizat că eu am început acest proces de mai mulți ani. Nu știu de ce, pentru că nu sunt chiar atât de bătrân pe cât par. De când eram foarte mic îmi doream să călătoresc, să văd locuri noi, țări străine, oricare ar fi ele, lucru aproape imposibil în acele vremuri. Așadar, lista mea ținea în mare măsură de călătorii, de locuri pe care îmi doresc enorm să le văd măcar o dată în viață.
Primul loc pe care îl visam și îl admiram într-un album pe care îl aveam acasă a fost orașul New York. Eram convins că nu voi ajunge acolo, dar visam și, cumva, în colțul sufletului îmi propusesem să-mi împlinesc visul. |n acele vremuri poate mai ușor ar fi fost de ajuns în Germania. {i iar visam cum aș privi vitrinele colorate și frumos amenajate. E, poate niciodată, îmi spuneam, dar o treceam pe listă. Mai mult de atât nici măcar nu îmi permiteam să visez, pentru că orizontul era extrem de restrâns chiar și în vis. Da, cam trist.
Timpul a trecut ca în povești și lista mea începea să prindă viață. Am fost un norocos (mulțumesc zilnic pentru asta) să pot tăia de pe ea lucruri pe care le-am trecut acolo cu sufletul îndoit, gândind că sigur ele nu se vor împlini. Doar că lista se completa din nou cu alte dorințe, pentru că așa e omul.
Am apucat să vizitez foarte multe țări, în contextul turneelor, iar mai apoi din dorința de a-mi împlini visurile. Prima mea vizită la New York a fost exact ca în vis. Era greu să realizez ce mi se întâmpla. Am trăit cu tot sufletul acel moment și nu îl voi uita niciodată. |mi aminteam de pozele din albumul din copilărie, iar acum eu eram acolo, chiar în locurile acelea, trăindu-mi visul.
Au urmat multe vacanțe frumoase, multe țări tăiate de pe listă, altele adăugate, dar, în timp, lista mea a început să capete și alte direcții. |mi doream să cunosc oameni. Oameni pe care îi apreciez și pe care, tot așa, nu aveam cum să ajung să-i cunosc. Nu știu de ce și cum, dar s-a întâmplat și acest lucru și i-am cunoscut. Unii dintre ei mi-au devenit apropiați, mentori sau chiar prieteni. E minunat să ți se întâmple acest lucru. Aici mai am pe cineva pe care sper să-l întâlnesc și să îi mulțumesc: Paul McCartney.
Astăzi lista mea are asemănări cu cea veche, dar e în permanentă schimbare. Argentina, Mendoza, Machu Picchu, Chile sunt pe listă. Tot acolo se regăsește și săritul cu parașuta, gustatul cărnii de șarpe, tarantule și scorpioni. Am pe listă și un musical mare ca pe Broadway în care să joc și un Late Night Show făcut tot ca în America. Probabil că la ultimul am exagerat. {i la penultimul.
Dar, pe lângă toate aceste lucruri care probabil se regăsesc pe lista multora dintre voi, îmi doresc să fac un lucru important. Un lucru care să conteze cu adevărat, care să schimbe ceva radical în societate, în țara asta pe care eu o iubesc din tot sufletul. |ncă nu știu ce reprezintă acest lucru, dar ce știu este că sufăr. Sufăr tare, zilnic și mă simt vinovat că stau. Urlu cât și cum pot, dar nu fac nimic ce ar putea schimba lucrurile și ar putea opri ceea ce ni se întâmplă nouă, românilor, astăzi. România este într-un mare pericol și eu stau. Sper că nu pentru mult timp.
Lista mea este tot mai mică, dar ceea se regăsește acolo aș vrea să nu fie doar bucuriile mele, visurile mele, ci și ale altora. Lista mea aș vrea să se transforme în lista altora și să pot să îi fac pe alții să povestească cu zâmbetul pe buze și cu credința că orice este posibil atunci când ești bun, muncitor și cu respect pentru ceea ce faci, așa cum cu drag am scris eu pentru voi rândurile de mai sus.