Lecţii

De la vârsta la care aparent nici nu ştim pe ce lume trăim şi până la vârsta la care nu mai ţinem minte că am fost copii, deşi ne comportăm astfel, primim lecţii toată viaţa.

Ele ni se oferă la fiecare pas, în fiecare clipă, zi de zi. Doar că noi nu avem întotdeauna relaxarea, tihna sau pur şi simplu interesul de a primi lecţiile care ni se oferă din atâtea şi atâtea direcţii. A, mai apare ceva aici… orgoliul.

Da, îl avem cu toţii, e prezent mai tot timpul în noi şi, cum bine ştim, la unii este mai mare, la alţii e mai mic sau unii nu îl au deloc, dar eu cred că orgoliul sănătos este acel orgoliu controlat. E normal să ai orgolii, iar dacă eşti un om de scenă, acolo e treabă serioasă, nu joacă!

Mărturisesc că nu mi-a fost întotdeauna uşor să primesc lecţii sau sfaturi. Câteodată a contat de la cine veneau ele.

În timp, am învăţat ceva. Că pot învăţa de la oricine lucruri noi, lucruri de valoare care se pot transforma în principii de viaţă. Dar de la absolut oricine.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Cred că orice om are ceva bun de oferit, trebuie doar să-ţi doreşti şi să ai sufletul pregătit pentru a descoperi ce e frumos în omul din faţa ta. Poţi avea surprize foarte plăcute din partea unor oameni pe care îi considerai adversari sau rău- intenţionaţi ori, mai clar, „duşmani“, deşi nu îmi place deloc cuvântul ăsta, bănuiţi de ce.

Eu cred că noi ne uităm prea mult în jur pentru a ne căuta „duşmanul“, pentru că avem neapărată nevoie de el.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

E nevoie de cineva acolo care să poarte povara vinei, care ne vrea răul, ne pune piedici şi care, bineînţeles, ne mai poartă şi ghinion.

Doar că, de multe ori, singurul loc în care apare adevăratul „duşman“ este acolo… în oglindă.

Cu cel din faţa ta trebuie să lupţi şi pe el trebuie să-l învingi. Este cel mai aprig luptător din câţi am cunoscut.

În lupta asta deloc uşoară înveţi multe lucruri. Înveţi, de exemplu, să ierţi. Uneori e greu, dar aşa cum şi noi, în perfecţiunea noastră, avem nevoie câteodată de iertare, aşa cred că este bine ca şi noi să le oferim altora frumoasa iertare.

E un subiect sensibil pentru mine. Sunt destul de puţin tolerant, asta pentru că sunt exigent cu mine şi atunci am pretenţia ca şi ceilalţi să fie fără greşeală, dar ştiu, am învăţat să mă privesc mai des cu ochi străini şi îmi dau seama că sunt plin de greşeli şi atunci iert. Iert şi am învăţat că iertarea te eliberează de ceva ce nu-i face bine sufletului, de o piatră grea.

Și mai încerc ceva. Să nu fac un lucru pe care îl arăt mai apoi cu degetul la celălalt.

Asta, din păcate, este o meteahnă des întâlnită la noi. Condamnăm o greşeală care, poate, face parte din a doua noastră natură. Aici e nevoie doar de o conştiinţă onestă şi curată.

Din vorbă în vorbă, vă împărtăşesc din lecţiile primite de la viaţă sau de la cei mai buni ca mine, care m-au învăţat să fiu sau să încerc întotdeauna să fiu un om bun, să fac bine cât pot altora, fără măcar ca ei să afle vreodată, şi să nu aştept niciodată nimic înapoi. Sau… am citit undeva că, dacă nu poţi face un bine, atunci măcar nu face rău.

Am învăţat să ascult, să am răbdare, să mă bucur şi pentru alţii şi să iubesc oamenii aşa cum sunt ei.

Sunt lecţii pe care le port cu mine, încă le învăţ şi, odată asimilate, voi încerca să le transmit mai departe copilului meu.

Dar trebuie ştiut că lecţiile care rămân toată viaţa în minte şi în suflet nu se oferă de pe picior de superioritate, nici cu degetul arătător în faţă sau cu tonul ridicat.

Ele se oferă cu discreţie, subtilitate, smerenie şi dragoste.

Citeşte şi – Cu ce se ocupă acum Virgil Ianţu?

Citeşte şi – De vorbă cu Virgil Ianțu și fiica lui, Jasmina

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro