Nu îmi dau seama exact ce vârstă trebuie să ai ca să îţi placă acest serial cu adolescenţi şi fantome. După afiş şi poze undeva între 10 şi 16 ani. După titlu şi sinopsis te poţi hazarda să-l încerci chiar dacă anii din spate atârna mai greu. Eu l-am încercat mai de voie mai de nevoie şi trebuie să recunosc acum, după ce l-am terminat, că a fost o surpriză plăcută.
Iniţial, am fost sceptic când l-am întâlnit şi primele secvenţe m-au dus cu gândul la o telenovela cu adolescenţi de genul Violetta sau Rebelde. Sincer, mă aşteptam ca dintr-un moment în altul să o văd pe Hannah Montanna sau pe Jonas Brothers ieşind cântând din spatele unor difuzoare, dar n-a fost să fie aşa.
Frunzărind serialul, am avut norocul parte de o mare surpriză (poate singură) care m-a şi făcut să-l duc până la capăt şi să scriu despre el – coloana sonoră este poate una dintre cele mai bune pe care le-am ascultat în ultimul timp. Fiecare dintre cele 9 episoade are în spate câte o melodie care salvează o poveste poate prea simplă pentru cinefilul anului 2020. M-a impresionat în mod special melodia Unsaid Emilly, ale cărui versuri au reuşit să-mi stoarcă o lacrimă în miez de noapte. Sau poate era de vină ceapa de la spaghete, nici nu mai ştiu!
Julie and the Phantoms este o comedie muzicală americană creată de Dan Cross și David Hoge. Povestea este un remake al serialului de televiziune brazilian cu același nume şi are în prim plan o tânără cântăreaţă care îşi regaseste pasiunea pentru muzică alături o trupă de adolescenţi plin de talent morţi de vreo 25 de ani. La rândul său, Julie îi ajută pe cei trei să-şi îndeplinească visul – un concert în celebra sala Orpheum.
Privit din avion, serialul se mişca destul de bine şi dacă eşti dispus să treci cu vederea lipsa de experienţa a actorilor şi scriptul prea copilăresc o să descoperi o poveste haioasă despre visuri, ambiţii şi un strop de răzbunare, toate învelite într-o poleială comică care îţi poate aduce un zâmbet pe buze. Scenariul este super clasic, urmând o reţetă veche care, surprinzător, încă mai funcţionează chiar şi în 2020. După două trei episoade am descoperit ca serialul seamănă extrem de mult cu Ghost, super filmul cu Patrick Swayze şi Demi Moore ceea ce e un lucru bun, dacă stau să mă gândesc că celebra pelicula a înfierbântat minţile multor adolescenţi!. Bine, nu e cazul lui Julie and the Phantoms, serialul nu are puterea şi emoţia lui Ghost, dar cred merită menţionată asemănarea. Aşa cum era de aşteptat, sezonul 1 se termină cu un maaaare click bait ceea ce înseamnă că o să avem parte de o continuare.
În rolurile principale o avem pe Madison Reyes, o actriţă de numai 16 ani aflată la prima întâlnire cu aparatul de filmat. Alături de ea îl găsim pe Charlie Gillespie un tânăr actor pe care l-am mai văzut în Charmed sau în drama 2nd Generation şi pe Owen Joyner un actor de 20 de ani pe care l-am mai văzut în serialele pentru copii Knight Squad sau Henry Danger.
Julie and the Phantoms – 8.1 IMDb
Comedy, Family, Fantasy | TV Series (2020–)
Stars: Madison Reyes, Charlie Gillespie, Owen Joyner
Pro:
Serialul este super pozitiv şi are darul de a-ţi aduce aminte (acolo unde e cazul) că ambiţia şi vivacitatea adolescentei sunt” daruri” pe care nu ar trebui să le pierdem niciodată. Coloana sonoră este perfectă pentru acest gen de poveste.
Contra:
Lipsa de experienţă a actorilor este evidentă şi uneori devine mai mult decât deranjantă. Ca în orice serial care se” respectă” avem şi gay.
Povestea se poate vedea pe Netflix
Am spus de multe ori, timpul este inamicul numărul unu al serialistului pătimaș. Când nu știi la ce serial să te uiți, aruncă o privire pe serialex.ro și poate îţi vine vreo idee. Nici eu nu am timp de pierdut, aşa că recomand numai seriale bune.
Totodată vă aştept cu păreri şi comentarii pe blog, locul unde despicam serialele în patru ca să vedem ce se afla în spatele televizoarelor închise.
Ultima modificare septembrie 22, 2020 10:26 am