Începe școala. Online și offline

„Este important ca orice comunicăm față de copii să fie cu naturalețe, calm și pozitivism.”

Mama mă ținea de mână, iar eu stăteam lipită de piciorul ei. Aș fi vrut să mă bag sub fusta ei de emoții și de acolo să pot observa în liniște puhoiul de părinți, bunici și copii adunați în careul din fața școlii generale. Era prima mea zi de școală, dar nu îmi amintesc decât că eram speriată de acel necunoscut.

Eram extrem de timidă, iar explicațiile mamei legate de acea nouă etapă din viața mea nu fuseseră suficiente. Îmi amintesc însă de chipul blând al învățătoarei care a devenit repede punctul meu de reper, de încredere și siguranță. Îi căutam ochii și o vedeam doar pe ea. Cât de importanți sunt ei, dascălii cu har, blânzi și dedicați, indiferent sub ce acoperiș se află – la stat sau la privat.

Citește și: Cum să nu faci diferențe între copiii tăi

De ochii lor se vor agăța copiii care vor merge la școală și în această toamnă. Unii dintre ei își vor întâlni prima dată învățătorii și profesorii… care vor avea fețele acoperite de măști. Părinții își vor lăsa copiii la triaj. Nu va mai fi fusta mamei după care să se ascundă de emoția primei zile de școală.

Mathias, băiețelul meu, va începe și el școala în această toamnă plină de incertitudini și imprevizibil. Este nerăbdător și îi strălucesc ochii numai când rostesc cuvântul școală. El, cel puțin, pare infinit mai pregătit decât am fost eu la vârsta lui… Ne-am străduit să fie așa.

Dacă noi, părinții, suntem pregătiți să înceapă școala, vor fi și copiii!

Școala în acest an pandemic va începe așa cum s-a și terminat – altfel. Va fi cu distanțare fizică, dar cu apropiere sufletească și cu lucruri câștigate pe viață: capacitate de adaptare, acceptarea noului și a schimbărilor mai ușor, provocarea de a se conecta mai bine unii cu ceilalți indiferent de modul în care vor interacționa – online sau față în față.

Nu sună rău, dar nu o să fie atât de simplu. Dascăli, părinți și copii trebuie să ne pregătim cu toții pentru acest nou an educațional atipic. Cum? În primul rând trebuie să lucrăm cu noi, adulții, pentru că noi suntem modelele lor. Acesta este și sfatul Angelei Milăr, consultant în educație și specialist în educația Montessori, un om în ale cărui învățături am încredere și după care mă ghidez de ani buni în educația copiilor mei. Angela ne spune: „Este important ca orice comunicăm față de copii să fie cu naturalețe, calm și pozitivism.

Să fim conștienți de faptul că suntem modele pentru ei, iar mintea lor absorbantă preia ceea ce noi oferim – stări, emoții, informații. Trebuie să ne comportăm normal, fără să creăm panică sau să inducem frica în cei mici. Le explicăm că avem reguli noi pe care trebuie să le respectăm ca să ne fie bine tuturor. Le vom explica și faptul că masca este un mijloc de a-i proteja de pericole ascunse și că purtarea ei este ceva temporar. Trebuie ca noi, adulții, să rămânem pozitivi și optimiști, astfel le vom transmite și copiilor că viața merge înainte, chiar dacă uneori într-un mod diferit. Vom menționa rar despre efectele nocive ale virusului, concentrându-ne pe ceea ce ne este benefic.”

Citește și: De ce relația cu mama ta determină succesul relațiilor sentimentale

Cum să le vorbim copiilor despre distanțarea fizică?

Un alt lucru care m-a tot frământat, probabil la fel de mult ca pe alți părinți, este distanțarea socială între copii. Cum să le explic copiilor că trebuie să evite să stea foarte aproape de ceilalți colegi ori dacă e potrivit să-i spun să nu îmbrățișeze un alt copil.

Ca să nu greșesc, am stat de vorbă cu Mariana Rădulescu, psiholog care lucrează cu copii: „Este esențial să evităm să reacționăm exagerat în ceea ce privește comportamentul și comentariile despre COVID-19. De exemplu, dorința unui copil de a îmbrățișa un coleg drag nu poate fi oprită spunându-i ca NU are voie pentru că se va îmbolnăvi.

Repetând acest lucru de prea multe ori, putem provoca sentimente de frustrare, anxietate, fobie sau chiar depresie. Le putem sugera alternative prin care să înlocuiască îmbrățișarea cu un alt gest: să facă și să ofere o felicitare sau un desen, să transmită mesaje scrise sub diverse forme.”

Reluarea cursurilor și o cascadă de emoții. Cum le gestionăm?

Uneori, nouă, adulților, ne este greu să ne adaptăm ori să intrăm într-un ritm de muncă, spre exemplu, și după câteva zile de pauză. Dar suntem conștienți de asta. O recunoaștem, ne plângem, suntem indulgenți cu noi înșine dacă este cazul, spre deosebire de copii, care nu se exteriorizează așa cum ne-am aștepta noi. Fie că nu știu să o facă, fie că nu vor să recunoască adevăratele motive care îi fac dificili, în cazul celor mai mari.

Unii copii se vor arăta foarte dornici să se reîntoarcă la grădiniță sau la școală, pentru că le e dor de colegi, de educatori, de învățători ori profesori, însă încărcătura emoțională va fi enormă. Vor fi copleșiți de trăiri pe care nu vor ști exact cum să le gestioneze, iar asta se va reflecta în comportamentul lor.

Copiii mei au crescut în colectivitate. Iubesc grădinița la care merg, le iubesc pe educatoarele alături de care au crescut și nu spun niciodată „nu vreau să merg la grădiniță”, dar le simt emoțiile pe care le au când se reîntorc după perioade de pauză. Sunt mai sensibili, plâng din te miri ce, se agață la propriu de mine, refuză să se îmbrace sau să se spele. Toate acestea pentru mine sunt semne că îi neliniștește revenirea la grădiniță.

Când anticipez astfel de stări eu fac așa: le vorbesc despre mine. Le spun cum este să mă reîntorc la serviciu după zile libere. Le vorbesc despre nerăbdarea de a face acolo lucrurile care îmi fac plăcere, de a-mi revedea colegii, dar și despre faptul că îmi va fi dor de casă și de tot timpul mult pe care l-am petrecut împreună și e posibil să mă simt puțin tristă.

Dar că e firesc să simt așa. Acest tip de comunicare, dându-le exemple pe care ei le pot înțelege și arătându-le că și noi, adulții, suntem vulnerabili ori că întâmpinăm aceleași dificultăți ca ei, la noi dă rezultate.

Citește și: Cum să ne împrietenim cu schimbarea

Totul va fi bine!

Neprevăzutul, schimbările și incertitudinea generate de această pandemie vin deodată peste noi toți, dar sunt încrezătoare că împreună și cu mai mult efort am putea să întoarcem lucrurile în favoarea noastră. În favoarea unei națiuni pentru care salvarea stă în educația copiilor noștri.