Vă preocupă propria creativitate? Vă credeți persoane creative? Pe o scară de la 1 la 10 cât de creativi vă considerați? Credeți că este importantă creativitatea?
Citeşte şi: Mulțumesc pentru flori, dar… mai vreau!
Acestea sunt întrebările pe care, din când în când, le adresez celor pe care îi întâlnesc. Prieteni, cunoștințe, colegi etc. Pentru că pe mine mă obsedează creativitatea și cred că este obligatoriu să redevenim creativi. Însă constat, cu dezolare, că oamenii nu se gândesc deloc la ea și nici măcar nu sunt interesați pentru odraslele lor.
Dar este obligatoriu să redevenim creativi, doamnelor și domnilor, pentru că viitorul este al celor creativi. Pentru că sarcinile repetitive, de rutină, vor fi preluate cât de curând de softuri, roboți și în general, de tehnologie, care e mai ieftină și nu cere concediu medical. Iar oamenii vor fi nevoiți să se adapteze, dacă nu vor mai avea loc pe piața muncii cu ceea ce știau ei să facă. Pe scurt, trebuie să redevină creativi.
Dacă ne gândim bine, creativitatea ne-a adus în punctul istoric în care suntem. Faptul că am descoperit prin încercare și eroare, prin teste repetate de funcționare – roata, apa caldă, matematica, telegraful, muzica, computerul –, toate acesta și multe altele ne-au adus aici, la momentul acesta de civilizație absolut miraculos. Nu sunteți uimiți de momentul acesta al istoriei? Nu credeți că sunteți privilegiați să trăiți într-o epocă așa, ca asta? Eu da. Chiar dacă în America e Președinte Trump și aici ne conduce Dragnea.
E necesar să redevenim creativi pentru că a fi creativ e a da sens vieții și activităților tale. Nu ne dăm seama, dar, de cele mai multe ori, ne investim creativitatea pe care nu credem că o avem în câte ceva. Atunci când facem altceva decât am fost învățați, când găsim o soluție nouă la o problemă veche, atunci când facem o surpriză partenerului de viață, când inventăm jocuri pentru copii (pentru că sunt sătui de cele vechi și au nevoie de stimulare), când abordăm o chestie grea mai altfel, când ne plictisim să facem lucrurile așa cum am fost învățați și încercăm o cale alternativă, de fiecare dată suntem creativi.
De fapt, oricine poate fi creativ. Chestia nasoală este că ne dezvață școala de creativitate, pentru că în copilărie toți eram mici creatori. Picasso spunea că toți „copiii sunt artiști, problema e să rămână și la maturitate astfel”. Oricine poate fi creativ și cred că mulți simt nevoia de a a-și descoperi resursele de acest tip, resursele creative. Văd mulți oameni care abandonează joburi în multinaționale și încep ceva pe cont propriu. Acesta e un act de creativitate, pentru că urmează să navigheze pe ape necartografiate, să abandoneze reguli vechi și să descopere reguli noi de funcționare a acelui mic (sau ceva mai mare) business. Văd oameni care abandonează joburi bine plătite și se apucă de bucătăreală (activitate creativă prin definiție, pentru că sunt sute de variante de a combina ingredientele, cu rezultate la fel de diferite). Văd femei care ies din sfera managementului și se apucă să facă „ceva cu mâinile”, bijuterii artizanale, croitorie, pălării, un blog etc. Ceva din care să vadă rezultatele muncii lor, dar ceva prin definiție creativ.
Creativitatea este și plăcută. Satisfacția că ai dus la capăt ceva, că ceva-ul acela te reprezintă pe tine, că nu ți-a fost impus, e foarte mare. Oamenii cu activități creative (măcar că sunt niște hobby-uri, nu e musai să fie activitatea de bază) sunt mai fericiți decât cei care urmează niște reguli standardizate în tot ce fac. Se simt mai liberi, mai relaxați, mai responsabili pentru ceea ce își asumă să facă. De ce să-ți faci un mic business de bijuuri artizanale, dacă nu vrei să iasă tot ce e mai bun din mâinile tale și să se bucure cine le cumpără? De ce să deschizi un blog de… grădinărit, să zicem, dacă nu vrei ca mesajul tău să ajungă la cât mai mulți oameni și să faci și bani din blogul acela? Da, bani, pentru că valoarea de piață este testul ultim al creativității. Și dacă îl trece, cu atât mai bine. Dar, în general, activitatea creativă adaugă un sens vieții, un sens pe care rutina și regulile făcute de alții nu-l aduc.
Am o mulțime de lucruri să vă spun despre cât de creativi puteți fi și cum. Poate nu știați, dar găsirea de soluții inventive e la îndemâna oricui. Adică oricine poate fi creativ, chit că lucrează în contabilitate sau zugrăvește toată ziua pereți. Și nu doar că poate, dar e necesar să fie, pentru că lumea și realitatea evoluează rapid, ceea ce știam despre lume nu mai e valabil, și trebuie să ne adaptăm. Creativitatea e o condiție a adaptării eficiente la lume și la realitate.
Este urgent să ne educăm copiii în spiritul creativității. Să îi lăsăm să experimenteze, să se joace (joaca e simularea relațiilor, a situațiilor, este un proces de învățare), să nu le umplem orarul cu pian, tenis, limba chineză, engleză, echitație, balet etc. Creativitatea se naște și din spontaneitate și din A-Nu-Face-Nimic. Sigur, nu e singurul lucru necesar, că atunci orice om foarte leneș ar deborda de creativitate. Mai sunt și altele necesare, dar A-Nu-Face-Nimic este crucial din când în când, și foarte important în copilărie.
Este esențial să le spunem copiilor că prețuim ceea ce creează, ce desenează, ce pictează sau amestecă, ce năzdrăvănii fac ei cu piesele lego etc. Să le transmitem repetat mesajul acesta: ceea ce creezi cu fantezia ta e valoros. Și să le spunem asta de-a lungul întregii copilării și adolescențe, atunci când sistemul de educație îi va băga în niște căsuțe stabilite deja din care vor ieși ingineri, profesori sau bucătari. Ideea e să îi facem conștienți mereu că pot fi mai mult decât vrea școala de la ei. Nu e nimic rău în a fi înginer, bucătar sau profesor. Ideea e să devină conștienți că e necesar să inoveze la fiecare pas în activitatea lor după ce deprinde regulile. Că regulile, teoremele, gramatica etc se învață la școală, dar că ei pot face un pas și mai departe. O problemă de matematică se rezolvă în mai multe moduri, să fie provocat/ă să le găsească. Un text poate fi interpretat în mai mult moduri. Să fie invitat/ă să se gândească la acele moduri diferite. Și da, luptați din toate puterile cu comentariile învățate papagalicește. Este cel mai nociv mod de a educa un copil, ucigându-i creativitatea. Jos comentariile!! Sus creativitatea…
Iuliana Alexa este redactor șef al revistei Psychologies și manager al agenției de creație de content digital Contentup (www.contentup.ro )
Ultima modificare martie 21, 2018 11:34 am