Cele două fețe ale unei medalii olimpice!

23.09.2021, 12:00.

Team România s-a întors de la Jocurile Olimpice de la Tokyo, cu un obiectiv nerealizat. Au fost doar patru medalii, la fel de puține ca în 1952, la Helsinki, și în 2016, la Rio de Janeiro.

Suntem pe locul 46 în ierarhia olimpică pe medalii, am fost depășiți de țări cu o infrastructură mai puțin dezvoltată, iar viitorul nu este deloc roz. La foarte multe sporturi în România. Se pot face analize și scrie pagini întregi pe această temă.

Dar la altceva vreau să mă refer în cele ce urmează: cele patru medalii au fost câștigate în două discipline (canotaj și scrimă) în care abordarea pregătirii și participării la jocurile olimpice a fost diferită la nivel de federații.

Citește și: Burnout în timp de pandemie

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Perfecționismul, prieten sau inamic

Oportunitățile de carieră în noul context

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Amalia Enache: Ce mică-i vacanța mare

Canotaj

La canotaj, schimbarea a început în 2012, când Elisabeta Lipă, președinta federației, s-a simțit umilită de faptul că sportivii săi au ratat podiumul olimpic. A fost momentul în care cea care fusese desemnată în 2000 cea mai bună canotoare a secolului a hotărât că va lua totul de la capăt și că schimbările vor fi în profunzime. Zis și făcut.

A avut nevoie de ani pentru ca planurile să prindă contur, iar după un bronz la Rio 2016 reforma a continuat mult mai profund. A fost adus un antrenor coordonator din Italia, au fost selecționați în lotul național, alături de seniori, cei mai buni sportivi de la juniori și tineret, a fost formată o echipă pluridisciplinară de medici, nutriționiști, kinetoterapeuți, psihologi, cercetători care au susținut programele antrenorilor.

S-a cerut și s-a obținut, pe baza unor programe prezentate, buget pentru ambarcațiuni de calitate, pentru cantonamente în zone în care se putea ieși pe apă inclusiv iarna, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Mai întâi la campionatele europene și mondiale. S-a schimbat mentalitatea sportivilor, a crescut concurența dintre ei pentru ocuparea unui loc în barcă.

O concurență care a dus la un progres evident și în două etape – la campionatele mondiale de la Linz și la regata de la Lucerna, s-a ajuns la nouă ambarcațiuni calificate și, implicit, a 36 de sportivi la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Rezultatele au fost pe măsura așteptărilor: o medalie de aur și două de argint.

După o scurtă vacanță, sportivii vor reveni în cantonament pentru Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Mai ambițioși și mai hotărâți. Aceasta ar fi fața frumoasă a medaliei, a sacrificiului unui sportiv susținut de o echipă, pentru un țel comun.

Spadă

De cealaltă parte, Ana Maria Popescu, vicecampioană olimpică la spadă a demonstrat că, atunci când există hotărâre, talent și ambiție, se pot obține rezultate. A fost mai mult un pariu al ei cu ea însăși, la cea de-a cincea participare la jocurile olimpice. Avea o medalie de argint la individual în 2008 și una de aur în 2016.

Dar la 37 de ani a vrut sa demonstreze că se poate, că poate câștiga pentru ea după operația la genunchi și după toate cumpenele prin care a trecut în ultimii ani. {i a demonstrat, obținând prima medalie pentru România la Jocurile de la Tokyo. După care, la revenirea în țară a avut momentul ei de revoltă, de descărcare, acuzând Ministerul Tineretului și Sportului și modul de repartizare a bugetelor.

Dând frâu liber emoțiilor, Ana a dezvăluit că în spatele performanței sale au stat doar patru oameni, că nu a avut parteneri de antrenament și că se pregătea cu sportivi trecuți de 40 de ani, retrași din activitate.

Probabil că, dacă Ana Maria Popescu și alți scrimeri din loturile naționale ar avea condițiile de pregătire ale canotorilor, altfel ar sta lucrurile din punctul de vedere al rezultatelor. La nivel internațional, când valoarea sportivilor este foarte apropiată, detaliile fac diferența.

Problemele din sportul românesc

Problemele sunt însă mult mai profunde în sportul românesc și poate că, după rezultatele sub așteptări de la Tokyo, lăsând orgoliile la o parte, specialiștii să se adune și să discute cu cărțile pe masă ce trebuie făcut.

Pornind de la stabilirea unor programe de dezvoltare bine structurate, la repartizarea bugetelor la nivel de federații și ajungând la prioritizarea unor sporturi de la care putem avea și așteptări, și rezultate.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro