Una din maximele cu care am ieșit din școala de regie a fost că dacă un spectacol este prost… e vina regizorului. Dacă un spectacol e bun, e meritul actorilor. Un fel de… important e materialul din care e făcută barca, nu cârmaciul.
Pai dacă așa stau lucrurile… mi-am făcut distribuții cu care să nu iau apă. Am bucuria ca spectacolele mele să se joace atât de actori cu experiență (Vlad Logigan, Antoaneta Cojocaru, Ana Covalciuc, Dan Rădulescu, Corina Moise, Alexandra Fasolă, Raluca Aprodu, Carla Teaha), cât și cu cei la început de drum (Maia Morgenstern, Oana Pellea, Marius Manole, Vlad Zamfirescu, Cristi Iacob și alții).
Sunt cel puțin vreo zece spectacole care se joacă în acest moment în București în regia mea. Unul dintre ele este „CE CAUT EU AICI?” după romanul „Hell”. La ultima reprezentație din decembrie ne-am trezit cu jumătate de sală formată din liceeni de la „I.L.Caragiale”. Foarte tare, mi-am zis. Mă interesează publicul tânăr. Doar că n-au venit singuri, ci cu diriga. O profesoară care a dat senzația că e open mind, dar pe parcursul spectacolului ne-a demonstrat că e plină de prejudecăți. După primele 10 minute din spectacol m-a întrebat de ce se joacă într-un spațiu neconvențional. Mi s-a părut amuzantă. Doar știa că vine la Godot Cafe Teatru, și nu la Național. După alte zece minute m-a întrebat de ce îi luăm elevii pe scenă. I-am explicat că prima jumătate a spectacolului este interactivă, așa e regia. Mi-a spus că trebuia să anunț asta înainte. Să nu vă imaginați că actorii făceau ceva ostentativ sau că îi agresau cumva elevii. Dimpotrivă. Aceștia se distrau de minune. Pe parcursul spectacolului profa a avut tot felul de traume, în timp ce elevii ei erau pe jos de râs și au intrat în poveste fără probleme. În primul rând, femeia știa unde vine și la ce. În al doilea rând, putea să intre pe net pentru detalii. În al treilea rând, era o super ocazie de care nu a profitat în care putea să câștige în fața elevilor săi o super imagine. După reprezentație erau programate discuții cu publicul. Elevii ar fi vrut să rămână. Din păcate, n-a fost nicio șansă. Profa le-a cerut să iasă urgent din sală și să plece acasă. Din 40 de elevi au riscat doi. Pe ei nu i-a interesat că au fost amenințați cu nota scăzută.
În schimb, a rămas un preot cu preoteasa lui și cu încă vreo zece studenți la teologie. Asta a fost chiar cool. Așa mi-am amintit de o carte plină de umor pe care am citit-o de curând și în care apărea legea asta: „Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea. Oricât de mulți imbecili ai presupune că există, tot ai fi luat prin surprindere, în mod sistematic de faptul că oamenii pe care îi considerai cândva inteligenți și raționali se vor dovedi a fi imbecili, fără drept de apel.” Cred că asta a deranjat-o pe doamna profesoară în spectacolul meu.
Dacă nu sunteti pudici sau ipocriți, vă aștept luni, 16 ianuarie, ora 20:00, să vedeți acest spectacol. Biletele se găsesc pe www.blt.ro sau pe www.bilete.ro.
Foto: Alex Gâlmeanu
Ultima modificare ianuarie 11, 2017 6:05 pm