Vlad nu plânge în avion. Poate că o mai făcea când era bebe cât să îți spună că îi e foame, deci pentru maximum 2 – 3 minute, până te prindeai despre ce e vorba și îi scoteai mâncarea din bagajul de sub scaunul din față. Dar altfel, e genul care se frăsuie. Și are multă treabă cu masa din fața lui – să o închidă, să o deschidă, să o închidă, să o deschidă.
Ce pot să spun părinților care nu au zburat niciodată până acum cu copilul, e că e foarte probabil să fie așezați în avion într-o zonă cu mai mulți copii. Deci ar putea să aibă norocul ca pe scaunul din fața lor, de exemplu, să fie un copil (cu care se vor juca tot drumul) sau un alt părinte cu copilul alături (infinit mai înțelegător cu genul acesta de reacții). Dar dacă adultul din față se întoarce de fiecare dată, uneori cu ură în privire, când copilul din spatele lui se frăsuie sau plânge sau râde sau vorbește „prea zgomotos”, atitudinea asta o va stresa suplimentar pe mamă și cel mai probabil îl va face pe copil să insiste, nene, în a face ceea ce pare că deranjează, adică ce pare că are un efect puternic asupra celorlalți din jurul lui, fie că e vorba de împins cu piciorul în scaun sau de o melodie cântată mai tare. Pentru că și multe chestiuni absolut normale ce țin de un copil ar putea fi deranjante pentru un adult, căruia atunci când era copil, i se spunea întruna că „nu e frumos”, că „e rușine”, și care dacă nu înțelegea cu „frumosul”, știa prea bine ce urmează. Adult care oricum nu a zburat cu avionul la vârsta copilului din spatele/din stânga/din dreapta lui. Adult care, deși e părinte, nu zboară cu copilul, ca să nu-i deranjeze pe ceilalți (zice el), dar mai degrabă să nu îl deranjeze pe el, în prețioasa lui vacanță.
Cu curaj, rezervați-vă pentru la vară bilete de avion pentru voi și pentru copil!
Așadar, dragi părinți care vreți să călătoriți cu copilul în vacanțe, din experiența mea, nu există metodă mai ușoară de a o face decât cu avionul. O vizită la medic înainte de călătorie e utilă. Acesta îți va spune că un copil poate zbura dacă are minimum două săptămâni de viață și că e indicat să îi dai să mănânce (alăptat, un biberon, un biscuite) la decolare și la aterizare, ca să înghită și să nu îl doară urechile. El nu știe să își desfunde urechile, așa cum facem noi, așa că dacă mănâncă, dacă suge (e utilă și o suzetă), problema asta e rezolvată.
Un alt sfat ar fi să luați zboruri pe noapte, ca să doarmă cât mai multe ore. Iar pentru orele în care e treaz, rezervați-vă o jucărie nouă sau un joc nou pe tabletă, pe care copilul să îl descopere atunci. Și să fie genul ăla de joc sau jucărie care să îi solicite cât mai mult atenția, știți voi ce funcționează mai bine pentru copilul vostru. Noi cumpărăm o jucărie nouă la plecarea din țară, chiar din aeroport. Și nu are voie să o desfacă decât în avion!
Legat de vârstă, din punctul meu de vedere, e muuuult mai ușor să zbori cu el până într-un an, când încă nu merge și nu vrea să parcurgă tot avionul de 60 de ori. Situația se complică odată cu trecerea timpului, pentru că devin mai independenți, mai curioși, mai greu practic de ținut în centură, atunci când se cere asta. Sigur, depinde foarte mult de copil. Dar nu veți sși cum e al vostru în avion, până nu călătoriți cu el. Și oricum, s-ar putea la dus să fie un copil și la întors să pară că aveți alt copil. Contează ora la care zburați, dispoziția lui, a voastră, a vecinilor de zbor, frustrările sau oboseala deja cumulate. Dar, o sa vă creați un ritual al vostru de zbor, pe testate, care funcționează cel mai bine. Eu am mai scris despre zborul cu copilul și pe blog, nu de alta, dar câți părinți nebuni ați mai auzit să zboare cu copilul până în Australia și Noua Zeelandă?!?! Pai numai în vacanța respectivă am urcat de 10 ori în avion.
Așadar, cu curaj, rezervați-vă pentru la vară biletele de avion pentru voi, dar și pentru copil!