Luni a început şcoala, prilej pentru festivităţi şi festivisme. Nu ştiu la alţii cum a fost, dar la noi părea că subiectul principal al adunării erau… florile. O mare întreagă de părinţi şi copii se înghesuiau, înarmaţi cu buchete, ghivece şi diverse variaţiuni de răsaduri şi plante bine împachetate, într-o curte a şcolii neîncăpătoare. Scopul era transmiterea tuturor acestor aranjamente florale învăţătoarelor. Transmiterea simultană, ca să fiu mai exactă, a treizeci şi ceva de buchete într-o aglomeraţie comparabilă cu cea dintr-o staţie de metrou la o oră de vârf s-a dovedit a fi o treabă foarte dificilă. Nici nu vreau să mă gândesc cum e să fii învăţătoare şi să te trezeşti deodată că trebuie să transporţi acasă un camion plin cu flori.
Aşa că, dacă aş interzice ceva, ar fi acest obicei inutil! (P.S. Noaptea de dinaintea începerii anului şcolar este un soi de Revelionul florăreselor.) Plus discursurile mobilizatoare şi, uneori, religioase, spuse la microfon în curtea şcolii, drept coloană sonoră menită să acopere nebunia oferirii de buchete. Aş mai interzice câteva chestii, dacă tot vorbim despre sistemul de învăţământ, dar mai bine o să va zic ce aş adăuga sau cum ar fi școala într-o lume paralelă…
The Fun School
Primăvara asta, am făcut un exerciţiu simpatic cu elevii mei de la cursurile de scriere creativă de la Academia Motanov.
Am pornit de la faptul că toţi se plângeau de şcoală, într-un fel sau altul. Şi că o asociau mereu cu ”ceva naşpa”. Obligatoriu. Plicticos. Fără sens. Neinteresant. Desigur că exagerau, dar aţi prins ideea, căci cu toţii am trecut prin faza asta… Aşa că i-am provocat să-şi imagineze o şcoală ”ideală” cu tot felul de materii, oricât de trăznite ar putea să pară. I-am ajutat şi eu, cu idei ale unui adult care şi-ar fi dorit că cineva să-l fi învăţat nişte chestii esenţiale despre viaţă.
Iată câteva cursuri la care ne-am gândit: Organizarea Coincidenţelor Fericite, Evitarea Dezamăgirilor, Filosofia Vacanţelor Aventuroase, Alegerea Partenerului Potrivit (aici, recunosc, a fost ideea mea!), Fizica şi metafizica dansului, Poezii prin SMS, Geografia locurilor de ieşit în oraş, Istoria Prieteniei, Chimia Iubirii. Vom avea, desigur, şi limbi străine: pentru fete – Limbajul băieţesc de gaming & fotbal; băieţii vor studia, de mici, Limbajul Feminin, activitate pe care o vor continua apoi pentru tot restul vieţii, cu succese relative.
Ne-am gândit că şcoala ar trebui să includă sporturi şi o mulţime de activităţi în aer liber şi apoi am trecut la aspecte care ţin de… resursele umane. Profesorii de la şcoala noastră imaginară vor fi selectaţi în urma unui casting la care le vor testate: simţul umorului, empatia, cultura generală şi… calitatea pozelor de profil! Notele vor fi acordate de abia după 10 ani de la absolvire, în funcţie de cât de fericit şi împlinit se simte fostul elev. Ah, şi să nu uităm: e OK să rămâi repetent – poţi să repeţi la nesfârşit anul şcolar care ţi s-a părut cel mai mişto.
Am încheiat micul nostru exerciţiu de imaginaţie cu multe râsete şi apoi copiii au plecat acasă. Era duminică şi aveau încă muuulte lecţii de făcut pentru luni. Iar la începutul următorului an şcolar se vor înghesui cu toţii cu buchetele de flori cumpărate de părinţii lor pentru doamnele profesoare.
Adina Rosetti a publicat, la Curtea Veche Publishing, volumele: „Deadline” (roman, 2010, 2011), „De zece ori pe buze” (proză scurtă, 2015), „Domnişoara Poimâine şi joaca de-a Timpul” (carte pentru copii, ilustraţii de Cristiana Radu, 2014, 2015) şi „De ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură” (carte pentru copii, ilustraţii de Cristiana Radu, 2016). O găsiţi şi pe adinarosetti.ro
Citește și: La ce e bună poezia?
Ultima modificare septembrie 15, 2016 4:15 pm