Pentru un copil de 6 ani, un platou de televiziune sau o sală de teatru sunt locuri fascinante. Pline de tot ce acasă nu există: camere de filmat, reflectoare, decoruri, decorațiuni, multe ecrane, pupitre cu zeci de butoane, costume speciale, personaje de interpretat sau invitați speciali.
Când Luca a venit prima oară la TVR, în platoul matinalului pe care-l produc din octombrie 2020, a fost extrem de încântat să pună mâna pe coarnele unei camere de filmat, invitat fiind de operatorul care lucra cu acea cameră și care îl cunoștea și pe Andreas, soțul meu, din perioada în care a prezentat și el matinalul la același post TV.
Revederea foștilor colegi ai tatălui său a fost o altă nouă descoperire a copilului. Îi place să asculte poveștile despre cum erau tati sau mami înainte de a se fi cunoscut între ei, înainte ca el „să coboare de pe norișor” și să ne aleagă părinții lui.
„Cred că vreau să mă fac și producător de televiziune, mami”
După câteva minute petrecute în platoul de filmare, l-am întrebat pe Luca dacă vrea să meargă cu mine în regie și răspunsul a venit instantaneu: „Da!!”, neștiind el în clipa aceea ce este „o regie”. Am urcat împreună pe scara metalică îngustă și întunecată care leagă platoul studioului nr. 1 „Tudor Vornicu” de regie și, odată intrat în încăperea lunguiață, a fost atras de multele monitoare de control.
I-am arătat unde este sunetul și unde sunt luminile, de unde se rulează textul din prompter și gata. A zis că vrea să coboare din nou în platou. Zic: „Îți place mai mult jos, în platou, pe scenă?” „Da, pentru că acolo e mai multă lumină.” Și acolo a rămas liniștit, fără să facă vreun zgomot, până la finalul emisiei.
La întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?”, Luca răspundea până nu demult „actor, ca tati”. L-a cucerit scena teatrului odată cu însoțirea lui Andreas la câteva repetiții din vara lui 2019, la Teatrul Elisabeta. Stătea liniștit și-i urmărea pe actori, care spuneau textul înainte de a fi „ridicat” spectacolul pe scenă, și nu înțelegea „ce actori sunteți voi dacă nu jucați pe o scenă, doar stați pe scaune și citiți o poveste cu voce tare”. 🙂
Iar când repetițiile au evoluat, i s-a lămurit misterul. „Iată că acum suntem actori cu tot cu scena.” Și atunci, stând în sală, a cerut o foaie albă să deseneze ceva. A impresionat-o enorm pe una dintre actrițe când s-a dus la baza scenei și i-a întins desenul spunându-i „pentru tine l-am făcut”.
Așa e Luca. Observă, ceva îl impresionează, pune trăirea în desen și îl oferă
La iUmor, când a mers cu Andreas la finala unui sezon, ne-a întrebat cu o zi înainte dacă poate să facă poze cu Delia când ajunge la filmare. Și, ajunși ei amândoi la platou, Cheloo l-a salutat bărbătește, Mihai a vrut să-l îmbrățișeze, iar Delia l-a chemat la poză. Seara, când s-a întors acasă, ce-mi zice Luca? „Mami, azi a fost una dintre cele mai frumoase zile!”
De curând, cum ne-a lipsit enorm tuturor teatrul, Luca nu mai răspunde că vrea să fie „actor și atât”. I se pare mai interesant să ajungă „actor și profesor de matematică și biologie”. 🙂
Dar a mai descoperit o magie. „Cred că vreau să mă fac și producător de televiziune, mami. Pentru că am văzut cum tu apeși pe niște butoane magice și oamenii fac ce le spui tu în microfon.”
E ca în Roblox sau în Toca Boca, jocurile lui preferate, unde parcurge tot felul de trasee sau unde construiește lumi fanteziste. Preferințele profesionale cu siguranță i se vor schimba de nenumărate ori peste ani, dar probabil că o influență spre televiziune sau teatru va exista asupra felului sau de a fi.